Janus, da sau nu

S-a ajuns până acolo încât să se creadă/ceară, oficial cel puţin, că există în lume, indiferent la ce te-ai referi, doar o singură părere, cea oficial publicată şi discutată ( există “Moş Crăciun”, restul este totul doar micniună răuvoitoare şi rău intenţionată- este nivelul la care unii ar vrea să fie ţinută marea majoritate) în medii şi atunci când cineva vine şi ne scoate din letargia, miopia aceasta, “WickiLeaks” de exemplu îi şi facem proces de defăimare sau de molestare sexuala. Este ciudat de constatat cum „marile democraţii” ale lumii, în frunte cu cea mai mare vin şi protesteaza atunci când cineva vine şi face uz de unul din drepturile sale constituţionale, libertatea cuvântului, de opinie şi de exprimare prin acea că doar pune la dispoziţia marelui public, transmite mai departe informaţii pe care prin modul în care au fost păstrate şi păzite ce cei ce le-au exprimat numai că nu invita la asta!? Unele voci s-au trezit (poate dintr-un stupefiant somn) spunând ca asta ar fi trădare!? O fi şi asta trădare la fel cum Germania îşi apără actualmente siguranţa internă prin intervenţia ei in Afganistan!? Cum poate trăda un australian USA? Şi deoarece de la o vreme încoace în mod oficial NU se mai fac procese polititce se fac din alea de molestare sexuală, adică din acelea în care este cel mai greu de dovedit vinovăţia / nevinovăţia!? Se face asta actualmente unui domn care a iniţiat reâmprospătarea memoriei oamenilor referitor la faptul ca acolo unde este un avers există todeauna şi un avers, o variantă oficială aceasta este totdeauna însoţită de una confidenţială/neoficială nedestinată ochilor sau urechilor pulice, reversul. Dacă această din urmă variantă a fost, prin modul condamnabil în care se umblă cu ea astfel aproape că servită pe tavă unor pagini Inrernet ca „Wikileaks” ce vină au aceştia. Li se reproşează că ar defăima pe unii şi pe alţii!? Ce este defăimare, publicarea de acte cu adevărat existente în mod dovedit ale celui ce acuză de defăimare sau publicarea de neadevăruri compromiţătoare referitoare la cineva sau ceva?
Îl auz pe cel ce le publică acte accesibile aproape nepăzite în verme ce nu fac nimica celui ce a înlesnit toate astea?! Că dacă NU ar fi existat un al doi-lea “rând” de păreri înregistrate oficial (doar pentru uzul intern - reversul) chiar dacă nu recunoscute nu ar fi existat nimica de publicat.

În lumea politică actuală unica linie ce există de fapt este cea “janusistă” cu diverse forme de manifestare!?

Amendament la . . . constituţie

La care oare? Care din constituţiile lumii este una din cele mai împănate cu amendamente?
Oare nu acea care conferă fiecărui cetăţean dreptul la autoapărare şi la purtarea în acest scop, în public, a unei arme de foc, drept democratic care a fost întărit recent de către un tribunal format din vârfuri ale legislaţiei locale, adevărate "bestii de inteligenţă sclipitoare"!? Şi ce este mai specific contemporan şi reprezentativ pentru această ţară decât cea ce aşi numi "doctrina G.W. Tufă" conform căreia este în regulă să dai o lovitură militară cu caracter "preventiv" împotriva unui, într-un viitor oarecare, posibil, bănuit potenţial atacator al integrităţii naţionale şi de orice fel? În virtutea acestei foarte "sănătoase doctrine" ar cam fi cazul ca numita constituţie să fie îmbogăţită cu un amendament constructiv care să spună că fiecare cetăţean, prin extinderea "doctrinei G.W.Tufă", este întreptăţit să înlăture, făcând apel la arma din dotarea constituţională, orice potenţial/posibil/bănuit viitor atentator la integritatea personală. NU este oare şi acesta un drept democratic care ar trebui, în sfârşit, constituţionalizat?

Câtă veselie ar fi pe străzi şi cam peste tot!?

Păreri

Am avut recent ocazia de a citi un articol despre "mari eşecuri" ale tehnicii actuale, digitale. Între acestea a fost plasată banda magnetică cu diversele ei forme de aplicare în variate domenii!? După citirea acelui articol mă întreb ce ştiu autorii sau autorul despre banda magnetică ca suport de stocare a diverse tipuri de date. La fel cum "foarte informatul" autor vorbeşte despre banda magnetică am putea să luăm în derâdere pe cei care au dezvoltat calea ferată care apare ca un mijloc de transport anacronic în epoca avioanelor şi a rachetelor, la fel pe cei care au dezvoltat "ridicola" maşină cu aburi, tubul electronic (lampa radio). . . La data apariţiei şi lansării pe piaţă a benzii magnetice ce alt mijloc de stocare asemănător şi comparabil sau mai performant a existat? A existat CD-ul, DVD-ul şi alte asemenea medii de stocare date? A fost mare şi de lungă durată succesul CD-ului? Cât va dura "succesul" DVD-urilor sau sunt toate astea deja pe cale de a fi înlocuite (Blue ray??) la mult mai puţin timp de la apariţia lor decât a păţit-o mult criticata în articol bandă magnetică? Îmi pare mie sau tehnica de imprimare pe bandă în cazul aparaturii mobile de gen cameră video este mult mai bună/sigură şi robustă decât cea de inscripţionare în cazul discurilor care sunt mult mai sensibile la şocuri decât banda? Cred că banda magnetică ca element de bază utilizată în diverse forme şi scopuri este încă departe de a fi murit!?

Ce uşor este ca din postura de ignorant semidoct să iei în derâdere lucruri despre care în cel mai fericit caz ştii foarte puţin sau eşti suficient de . . . ca să te laşi plătit să faci asta.
Oare nu a avut, de când lumea, cam totul la început un mai mult sau mai mare şi răsunător succes pentru ca apoi să devină "normalitate banală" pentru ca mai la urmă să dispară în anonimat? Este banda magnetică care ne-a fiurnizat, printre altele, cam tuturor multe clipe plăcute în viaţă, la cam toate vârstele, unica căreia îi merge aşa? Asta merită ea? NU este oare o asemena ţinută doar o mostră de laşitate ignorantă şi poate chiar puţin tendenţioasă?

Opinii. . .

În zilele ce tocmai au trecut o ştire relativ ciudată şi neaşteptată a făcut senzaţie!? Aşa ca din senin doi multimiliardari, Bill Gates şi Warren Buffet au făcut publică o iniţiativă unică, au propus ca oameni ca ei, putred de bogaţi, să doneze jumate din averea lor în scopuri caritabile. La ce a dus această declaraţie? Aşa cum este de aşteptat la reacţii din cele mai diverse. Unii şi-au exprimat admiraţia şi stima pentru această idee şi i-a lăudat mai ales că NU a fost doar un gag publicitar în vreme ce alţii, profesionişti în materie, au găsit de cuviinţă doar să critice. În treacăt fie spus că despre Bill Gates nu s-a putut spune vre-o dată că ar fi un tip care doreşte să fie pe coperţile revistelor de bulevard/scandal, de asta NU poate fi acuzat la fel cum nu poate fi acuzat de asta nici Warren Buffet. Dar aşa cum "este frumos" mereu apar şi oponenţi ai ideii, oricare ar fi fost aceasta. Unii care după ce că NU pot lua parte la acţiune deoarece au ajuns doar la o îndoielnică carieră politică de mâna doua, pot doar face "valuri" în medii aşa cum promotorii acţiunii comentate NU au făcut şi o interpretează în cel mai urâte şi tendenţioase moduri şi pot încerca să tragă ei înşişi foloase din ea!? Că o asemenea acţiune nu rămâne neglijată de medii este doar de aşteptat aşa că . . .
Frumos este doar că unele dintre vocile "opoziţiei" au spus nişte enormităţi care le fac cu adevărat cinste!? Aşa de pildă "verzii" din Germania şi nu numai au venit să spună că o asemenea acţiune este doar publicitară şi de un folos real minim în timp ce o impozare corespunzătoare a averilor ar avea efecte mult mai benifice deoarece banii ar ajunge să servească interesului public, statului şi ar ajuta la echilibrarea finanţelor acestuia. Mă întreb cât de miopi, dezinformaţi, de neştiutori sau poate chiar rău intenţionaţi, ca să nu spun PROŞTI trebuie să fie cei care pun astfel problema? De când există conceptul de stat şi cu deosebire în ultimii ani, indiferent că ne referim aici la reprezentanţi vechi şi cu tradiţie ai lumii libere tradiţionale sau că ne referim la "democraţii tinere" sau la altele încă în dezvoltare toate au dovedit cu maxim succes un singur lucru, că NU ştiu să umble cu bani şi că oricâţi ar avea sau li s-ar pune la dispoziţie NU ştiu ce să facă cu ei, banii sunt făcuţi praf şi statul tot are doar în continuare probleme financiare. Treaba asta o consider a fi cât se poate de normală de vreme ce a face economii la reprezentanţii acestor aparate, state, înseamnă a avea încasări mai mari şi NU a reduce cheltuielile! Se pare că pe ce au la dispozitie mai multi bani problemele lor cresc!?
Acestor state să li se dea banii din iniţiativa comentată? Oare nu ar trebui să fim nebuni să acceptăm aşa ceva? Oare nu este mult mai bine ca banii să fie împărţiţi între diverse organizaţii cu domenii de activitate şi scopuri clar definite şi cunoscute? Exemple ar fi multe, intensificarea şi extinderea cercetării în domeniul medical în general şi pe subdomenii în special, acţiuni sociale diverse care sunt neglijate de stat, . . .

Aroganţa ignoranţei ştiinţifice

Titlul, sunt de acord, sună cam ciudat, poate chiar şocant şi plin de contradicţii dar pe undeva tind să cred că unii dintre cei care vor citi rândurile ce urmează îmi vor da dreptate, nu toţi, dar aşa este doar normal, ca părerile să difere. Ce vreau să spun este că aşa cum văd eu lucrurile ar fi corect să recunoaştem şi să ţinem mereu în faţa ochilor noştrii faptul că pe măsură ce aflăm mai multe de fapt mereu aflăm doar unul şi acelaşi lucru, că mai avem extrem de multe de aflat, de învăţat şi că cea ce ştim reprezintă doar o mică fărâmă a cea ce a mai rămas de aflat, de învăţat. Este motivul pentru care acuz savanţii tuturor timpurilor de a fi făcut înainte de toate paradă de ce am numit în titlu, "aroganţa ignoranţei ştiinţifice"!? Atributul de ştiinţific, de savanţi li s-a conferit de către marea masa care ştie mult mai puţin decât "savanţii" indiferent la ce vreme a dezvoltării sociteăţii umane ne referim, masă de care "savanţii" s-au detaşat prin bagajul lor suplimentar dar nu neapărat totdeauna şi în toate priviinţele corect de cunoştinţe de care în mod incontestabil totdeauna au dispus. Atributul de aroganţă le este specific ca urmare a conştientizării statutului de "vârfuri" ce au şi a afişării mai mult sau mai puţin vizibile şi uneori conştiente ba poate chiar obraznice şi voite a acestui statut, de "deosebiţi". Atributul de ignoranţi, chiar dacă NU acceptat sau/şi recunoscut le este conferit chiar în cadrul cercurilor exclusive din care fac parte şi în care activează de către însuşi confraţii lor prin faptul că chiar de la unii dintre ei vine vorba care spune că pe ce aflăm mai multe de fapt aflăm mereu acelaşi lucru, că avem mai mult de aflat decât am aflat până acuma, adică mai mult NU ştim decât ştim ori neştinţa se mai numeşte şi ignoranţă!?
Nu mai spun nimica despre masa de "savanţi" care mereu, cam de când tagma există, elaborează diverse teorii şi învăţăminte pe care le "vând" ca fiind ceva absolut, ultimativ după care nu mai poate fi descoperit nimica nou uitând cu mare plăcere, intenţionat sau poate doar din cauza aroganţei ignorante ştinţifice ce îi stăpâneşte sau ale cărei victime au devenit, că NU există un adervăr absolut la fel cum nu există limite în cunoştere altele decât cele momentane determinate de o serie de factori obiectivi care permanent au o dinamică proprie. Cu prea mare plăcere se uită/neglijează faptul că raportul a ce ştiu faţă de ce mai am de aflat este aproape ZERO!? (ce ştiu / ce mai am de aflat = 0,0000000001, valoare fictivă nefundamentată apreciată). În sprijinul celor spuse anterior mai pot doar reaminti teorii care, cam toate la vremea lor, se pretindeau a fi culmea ştinţei, a adevărului peste care nu mai poate exista nimica. Sunt teorii ca cea care spunea că Pământul este plat, că Pământul este centrul universului, că atomul este cea mai mică particulă de materie, că "mai greu decât aerul" nu poate zbura. . .
Culmea este că cu toate acestea foarte mulţi dintre ei, chiar unii care au făcut această greşeală au adus totuşi o importantă contribuţie la dezvoltarea ştiinţei şi a omenirii.
Nimeni nu este perfect!

Constatări ciudate

Deja de relativ mult timp sunt iar şi iar şocat de nişte declaraţii, în fond mereu aceleaşi în ce priveşte conţinutul, chiar dacă forma de prezentare uneori diferă foarte mult. Mă refer aici la conceptul general afişat de "oamenii de ştiinţă" referitor la conceptul general de "viaţă". Pe de o parte am fost îndoctrinaţi cu idea că universul este infinit ca dimensiuni fizice cât şi ca varietate concomitent cu menţionarea existenţei unui punct iniţial din care a "pornit" totul sub forma unui "big bang", la timpul zero!? Mie aşa ceva îmi pare a fi o "mică contradicţie". Ori cunoaştem un moment şi un punct zero, o dimensiune iniţială zero, ori treburile se întind spaţial şi temporal cu adevărat la infinit!? Care este adevărul? Că în cadrul unui asemenea univers, infinit, a existat un moment la care condiţiile, în continuă modificare, au dus la apariţia şi evoluţiia a cea ce numim azi "viaţă" este admisibil dar NUMAI în contextul general al infinitului adevărat în cadrul căruia toate fenomenele au loc în mod permanent chiar dacă în forme mereu diferite şi cea ce este numit "big bang" este doar un infinit infinit mic al infinitului în care totul are loc.

O altă treabă interesantă am găsit în legătură cu aşa numita "Habitable zone" care defineşte o zonă în jurul unui "soare" în care trebuie să se afle orbita unei planete pentru ca pe această planetă să poată exista viaţă!?





Dar mă întreb eu dacă prin "viaţă" ne este permis să înţelegem în mod exclusiv doar cea ce noi, la nivelul nostru actual de informare, cunoaştem şi admitem a fi "viaţă"!? Oare este chiar exclusă existenţa unor alte forme de activităţi fizico - chimice de mare complexitate şi de sine statătoare care să aibe loc în cadrul unor formaţiuni/structuri complexe închise ce pot exista ca atare independent şi care sunt capabile să se manifeste şi să îşi asigure singure existenţa prelucrând elemente sau combinaţii de elemente preluate în acest scop din mediul în care există şi care sunt capabile să se reproducă? NU este asta oare viaţă?

Nedumerire

Este extrem de interesant de constatat în ce măsură tot mai multă lume are tendinţa cu adevărat bolnăvicioasă dacă nu deja bolnavă şi cu adevărat paranoidă de a se ascunde în tot mai mare măsură. De ce? Ce avem de ascuns? De ce ne este frică? Nu este oare totul doar o urmare dorită a celor care zi de zi se străduiesc să ne manipuleze în tot ce facem? Nu este doar un prim semn al succesului lor în manipularea maselor de către şi prin medii? Este interesant de auzit că unii dacă ar trebui să îşi declare domiciliul la un birou de genul evidenţei populaţiei ar prefera să se împuşte în vreme ce tocmai au plătit cu VISA ultima cumpărătură!? Când a solicitat cartea de credit nu a declarat unde locuieşe, care este banca la care . . .?? Banca nu îi trimite diverse înştiinţări la domiciliu. . . Nu este banca la fel de bună ca un birou de evidenţă a populaţiei? Nu lăsăm zilnic pe unde trecem o urmă groasă şi foarte vizibilă a tot ce facem? Nu avem cu toţii un telefon mobil care are înglobat, chiar dacă nu ştim asta, GPS, dar nu pentru uzul personal ci . . .?
Recent a fost dat în vileag un nou "scandal", Apple a folosit în mod abuziv, că doar pentru ei, aparatele puse pe piaţă pentru a face diverse cercetări neautorizate de genul unora ce au fost interzise lui Google!? De ce a fost interzis lui Google să facă în Germania poze pentru "Street view"? Din cauza protecţiei sferei private!? Ce minciună idioată! Cu ce vede mai mult aparatul ce face poze pentru "Street view" decât cel care a făcut pozele pentru "Google Earth" poze pe care pot număra numărul de dale ce am pus în grădină pe poteci? Ce vrem să ţinem secret? Modelul perdelelor din ferestre sau al obloanelor din faţa lor? Numărul de scânduri din gard? Sau ne e ruşine de halul de neângrijire ce domneşte în grădină? Nu suntem oare făcuţi cu şi prin aceste manevre şi mai ales prin succesul acestora cât se poate de ridicoli? Oare nu chiar asta se urmăreşte, să ni se arate cât suntem de uşor de manipulat şi în ce măsură? Nu ni se distrage de fapt atenţia de la pozele ce se fac despre noi şi tot ce ne aparţine cu aparate mult mai sofisticate şi de mult mai înaltă rezoluţie la fiecare pas, zi de zi chiar dacă nu sunt publicate?

Limitare!?

După câte se pare americanii au cam dat de dracu! Se duce pe râpă măcar o mică parte din "drepturile lor democratice", NU a tuturor ci doar a "marilor rechini", a celor care au adus cea mai "valoroasă şi activă" contribuţie la declanşarea "crizei financiare"!? Li se ia dreptul, o parte din drepturile democratice, la minciuna şi înşelătoria la liber! Că trebuie să recunoaştem că aşa cum apare momentan sau mai bine zis este prezentat de unii, cei care se vaită şi NU sunt încântaţi de noile reforme financiare ale guvernului, se pare că şi dreptul la minciună şi înşelătorie a fost considerat a fi un "drept democratic şi constituţional", dacă există un "drept la minciună şi înşelătorie"!? De asta mă cam îndoiesc, pentru asemenea lucruri există diverse paragrafe de aplicat. Se pare că cresc şansele de "madoffare" (de infundare a puşcăriei pe motiv de înşelătorie şi furt pe durate de 150 de ani şi mai mult, vezi Bernie Madoff!?) a unui număr crescând de "specialişti în finanţe"!?

Marfă de export. . .

Iată că este deosebit de ciudat să constaţi că cea mai "mare putere industrială" a lumii are printre mărfurile ei de export, dar ce exportă aceasta cu adevărat în afară de armament şi tehnică militară, un sortiment foarte bogat şi extrem de variat de metode de organizare a criminalităţii în cele mai variate forme ale acesteia şi la cele mai diferite şi poate mai ales uimitoare nivele !? Asta poate pentru a avea mai apoi împotriva a ce să ia atutudine "oficială democratică" şi să lupte!? Un exemplu este sprijinirea, în timpul ocupaţiei sovietice a Afganistanului a "Talibanului" împotriva căruia acum luptăm cu sârg şi râvnă în numele drepturilor omului şi a drepturilor democratice!?
Toate bandele, mai ales cele "de renume" şi care "au ceva de spus", de exemplu cele din Mexic, îşi au originile în ţara făgăduinţei, a tuturor posibilităţilor şi a celor mai năstruşnice jonglerii financiare şi de credite!? Asta cel puţin se poate vedea în diverse articole de specialitate din diverse publicaţii!? Momentan la conferinţa G20 din Canada se încearcă a se "vinde" la nivel înalt ca fiind cea mai inteligentă strategie modernă teoria creşterii economice din/prin datorii suplimentare!? Din mişcarea încoace şi încolo a cât mai multe datorii, ca vagoanele într-o gară de triaj, rezultă, după unii, avânt economic, câştiguri reale şi de durată!? De parcă dacă într-o gară de triaj mişti de ici colo vagoane goale, pe ce le muţi mai mult acestea s-ar umple mai tare cu mărfuri adevărate!? Croncăne unii cum că nu e bine să faci economii ci datorii!? Pentru cine? Pentru tipografia de dolari? Le e frică că se uscă cerneala tipografică în sticle nedeschise? Că ruginesc maşinile de tipărit maculatură verde? Ce sunt oare acele organizaţii numite "rating agency" şi diverse "institute de credit" de renume? Oare nu repezentanţi (de)mascaţi ai unei anume criminalităţi organizate şi controlate la nivel de stat? Sunt acestea altceva decât bande organizate ale criminalităţii financiare la nivel înalt cu acreditare oficială mascată dar nu totdeauna foarte bine? De unde provin toate acestea? Oare? Cine le reprezintă cu mult zel şi râvnă?

Dezvăluire pe ocolite?

Apare cocleala la vedere, tot mai tare!
(Sau cum ne dăm arama pe faţă!?)

Recent atenţia mi-a fost îndreptată spre un articol de pe pagina Internet a revistei germane "Focus", pagină pe care se găsea un extrem de interesant articol care venea să . . .

Dar despre ce este vorba? Subtitlul acestui articol spune, în traducere liberă, că:

"Preşedintele Obama este furios: El doreşte ca, înainte de toate şefii de state din Europa, să facă mai multe datorii."

Nemulţiumit este domnia sa de faptul că o serie de state membre ale UE au hotărât să adopte un curs sever de austeritate şi economie care nu se potriveşte de loc cu planurile de hegemonie mondială absolută ale USA şi ale dolarului!? Se pare că cele ce am amintit cu alte ocazii în acest blog, anume existenţa, în USA a unor intreprinderi şi organizaţii aşa zis particulare şi independente din lumea finanţelor americane care însă NU sunt de loc nici particulare şi mai ales nici independente se adevereşte prin exprimarea de dorinţe ca cea menţionată anterior. Ca urmare a dării total nedorite pe faţă a existenţei, scopului înfiinţării şi masivei, chiar dacă foarte puternicei dar nu suficient de secretei şi discretei sprijiniri de către guvernul american a acestora se pare că sistemul de control şi influenţare prin acestea a economiei mondiale şi poate mai ales a celei EU pe care ar fi trebuit să o exercite conform unor scenarii prestabilite pentru diverse situaţii nu mai prea funcţionează cum a fost iniţial prevăzut şi a devenit necesară intervenţia lui "mr. president"!?

Dar mă întreb eu, respectând cu cea mai mare stricteţe toate drepturile şi libertăţile democratice ale omului, începând de la omul Obama pâna la omul EU din ce motiv "trebuie" ca EU să fac ce spune el, când spune el, cum spune el? Cine, ce îi dă LUI acest drept, de a decide când cine pentru ce să facă datorii? Scrie asta în "Carta ONU" sau "Carta derepturilor omului" pe care "bunii noştri prieteni" le invocă mereu?

Ar cam trebui ca acest "domn" să nu uite că el va fi schimbat cu siguranţă, EU NU!?

Oare nu ar cam fi timpul să ne gândim ceva mai serios la varianta de extindere a UE ce am amintit cândva, a invitării la aderare a Rusiei, la ieşirea din NATO sau mai bine zis la eliminarea din acesta al USA?

Oare nu este totul doar încă o dovadă, tot mai crasă, a primitivismului modului de a gândi şi de a proceda al americanilor la toate nivelele, a brutalităţii concepţiei lor generale despre ei înşişi şi. . .
Restul lumi? Ce este pentru un american adevărat "restul lumii"? Mai există ceva în afară de USA? Poate ceva mâncători de fasole şi apoi. . .??

Maşina timpului

Se pare că în unele domenii nu prea mai este prea mult spaţiu pentru un adevărat progres şi se recurge la trucuri şi tertipuri diverse pentru a prosti lumea!? Aşa se face că recent o firmă a scos cu relativ mare tam-tam pe piaţă o "noutate", un "supercalculator" de un tip constructiv ce a existat deja cu 30 de ani în urmă şi a murit de peste 20 din mai multe considerente. Este vorba de un calculator înglobat în tastatură!? Ce este nou în asta sau deosebit? La nivelul anilor 80 ai secolului trecut(!!) circulau pe piaţă calculatoare personale de tip "C64", "Sinclair Spectrum" şi alte asemenea care aveau ca principală caracteristică care de altfel şi printre altele le-a şi fost fatală pe acea de a avea totul înglobat în tastatură!? Comun cu varianta modernă este lipsa unei unităţi de disc, că e vorba de flopy, CD sau DVD. Altă particularitate este capacitatea extrem de redusă de memorie specifică la fiecare din variante perioadei în care a ieşit pe piaţă. Varianta modernă are un RAM ridicol de 1GB şi un HDD, chiar dacă de tip SSD, de dimensiunea unui banal USB-Stick de 16 GB!? Ce se poate instala pe o asemenea jucărie? Totul este completat cu un modest monitoraş de tip "iPod" de 5" şi cu Windows XP pentru care din vara acestui an NU va mai exista suport, totul al un preţ de 549 Euro. Dacă la acest preţ se mai adaugă cel al unui monitor uzual fără pretenţii se obţine preţul echivalent unui laptop mult mai performant din toate punctele de vedere! Unde este progresul?

Pe când vor veni "specialişti de vârf" din electronică să ne anunţe că au făcut epocala descoperire a tubului electronic!?

Trist

Este deosebit de trist să constaţi unde ne-au dus diversele "drepturi democratice"!?
Mă refer la starea de a fi considerat de către foarte mulţi şi mult prea des atât de prost încât ţi se pot spune orice fel de gogoşi, la modul cel mai obraznic, pe faţă şi fără nici un fel de reţinere că tu le iei de bune!? Că unii fac, încearcă asta este normal dar cel mai trist e să constaţi că în linii mari şi au dreptate. Nu ştiu dacă este prostie sau este enorma doză de laşitate a celor cu asemenea comportament, a celora care nu spun nimica, că e mai sănătos!?
Oare chiar aşa este? Este mai sănătos să acceptăm fără nici un fel de comentariu părerile "altora"? Nu este oare chiar asta o depersonalizare cruntă combinată cu o îngrozitoare (auto)îngrădire a cea la ce majoritatea spune/declară că ţine cel mai mult, drepturile democratice ale individului? Oare nu este asta una din principalele cauze care pe fiecare din noi ca individ, ca grup, ca societate ne-a dus şi continuă sâ ne înfunde în mocirla în care ne bălăcim? Oare nu este rezultatul dorit şi obţinut al aplicării cu mult succes de către "unii" a vorbei care spune:

"Nu dori nimănui moartea, fă-l să şi-o dorească singur"

Teoretic şi peste tot se vehiculează cu multă pompă propagarea drepturilor omului, a libertatăţii opiniei şi a cuvântului în timp ce de fapt toate manevrele subtile şi perfide fîcute în umbră ne duc, pe majoritatea din noi, într-o stare în care practicăm o autocenzură din cele mai drastice? Am ajuns, prea mulţi dintre noi, să acceptăm fără să crâcnim, fără pic de discernământ tot ce ni se spune aşa cum ni se spune deoarece "este mai sănătos"?

Este foarte trist când ajungi să te întrebi:

Am ajuns oare nevertebrate?

Ups! Că poate iar am supărat prin atac direct la persoană pe careva!?

BP & Co.

Se pare că "micul incident" cu care la ora actuală este nevoit să se confrunte concernul BP tinde să se generalizeze şi să ducă la dezvăluirea unor adevăruri nelpăcute pentru marile concerne petroliere!? Lipsa totală a unor planuri de masuri pentru asigurarea siguranţei, lipsa măsurilor eficiente de intervenţie în caz de nevoie, lipsa oricăror preocupări în acest sens.

Se pare că era câştigurilor fără limită, a fost era nasurilor pe sus şi a închipuiţilor cărora nu li se ajungea cu prăjina la nas şi care acuma primesc nota de plată, de le convine de nu, se cam termina!? Sunt acele intreprinderi foarte lucrative care au făcut" totul şi chiar mai mult" pentru a maxima câştigurile.
S-ar putea ca nota de plată, că de cea ce se numeşte "image" nu mai vorbesc, actualmente la BP să devină un multiplu al sporurilor de câştig avute în ultimii ani pe seama eliminării preocupărilor pentru siguranţa instalaţiilor de exploatare a zăcămintelor petroliere.

Că dacă stăm strâmb şi judecăm drept unica concluzie logică este acea că în cadrul concernului BP nu a existat deja de mult timp nici un fel de preocupare serioasă/adevărată pentru elaborarea şi întreţinerea unor măsuri fezabile şi eficiente de asigurare a siguranţei lucrului cu şi la instalaţiile de exploatare a zăcămintelor petroliere. Tot ce s-a făcut până acuma de către BP la locul celui mai recent accident este doar acţionism de moment, rodul disperării şi rezultatul incompetenţei celor investiţi cu exercitarea unor funcţii pentru care nici pe departe nu deţin cunoştinţele şi experienţa necesară dar au fost "rentabili"!?

Cu gândul la BP şi cei 1500 m de la platformă la fundul mării mă gândesc dacă nu ar fi existat posibilitatea tronsonării conductei ce le lega pe acestea apelându-se la dispozitive care în caz de avarie a unui tronson să îl izoleze oprind scurgerea necontrolată de petrol în mare. De ce a fost posibil ca o explozie/avarie de la suprafaţă să se propage, ca efecte, fără nici un fel de "probleme" până la capătul conductei, 1500m?? A fost această conductă doar ca un pai de la platforma de suprafaţă, înfipt într-un aşa numit "ventil de siguranţă" cu banal rol de alibi pe fundul mării, ventil al cărui rol, mod de funcţionare şi activare era necunoscut până şi operatorilor platformei de lucru după cum s-a putut vedea în documentaţia filmată publicată?
Mai are oare BP o justificare logică acceptabilă pentru existenţa sa în continuare ca până acuma?

Utopie

Ce s-ar întâmpla dacă:

Nu ar exista NATO (Că doar şi tratatul de la Warşovia, echivalentul est al NATO a fost desfiinţat deja de mult)
Dacă din UE ar face parte şi Rusia?

Asta ar cam însemna o UE din Groenlanda până în Kamciatka, via Europa!? Alte potenţialuri, alte resurse şi altă poziţie pentru multe discuţii????

Vă ajută fantezia?

Duşmanii invizibili: speculatorii care au dat foc Casei Europa

Aşa şi-a intitulat Cătălin Alistari un foarte interesant şi actual articol pe care îl pot doar recomanda.

Ba sunt foarte vizibili numai că aceia care ar fi trebuit să îi recunoască sunt chiar ei înşişi, vezi reproşurile făcute în Senatul USA reprezentanţilor băncii (sau biroului de jocuri şi pariuri pe teme financiare) "Goldman Sachs" care au "pariat" împotriva băncii proprii doar pentru a face profituri personale cât mai mari!? Ei, şi alţii ca ei, au fost "daţi de gol" doar pentru că au folosit în scopuri particulare/personale mecanisme cu alte destinaţii şi prin asta au pus "cauza", pe ei inşişi şi pe acoliţii lor în primejdie!? De când se tot vorbea în cercurile de specialitate din toate ţările despre "fantasticele manevre şi produse financiare" aducătoare de mari profituri fără a se întreba cine plăteşte şi din ce aceste profituri? Cât de naiv trebuie să fie cineva pentru a chiar crede că din împingerea de pe un cont pe altul poate chiar între diverse bănci a unor ipoteci(DATORII) se pot obţine realmente profituri? La ora actuală, în mod normal, orice copil ştie că NU se pot achita datorii făcând alte datorii!

Dacă stai şi te uiţi doar ceva mai atent vei vedea că este rezultatul oarbei ascultări şi urmarea transpunerii oarbe şi fără pic de discernământ în viaţă a tot ce spun americanii. Se pare că tot restul lumii i-a urmat precum urmează oile măgarul. Asta s-a şi dorit de fapt!

După război au inventat cancerul financiar controlat (sau controlabil au zis ei) dirijat şi ascuns în spatele unor denumiri ca "hedge fund", "Derivate", "Certificate", "short sales", "CDS (credit default swaps) şi culmea absolută prin acele "Rating agency"!? Rating agency, nimica altceva decât o adunătură de excroci bine îmbrăcaţi cu un vocabular elevat şi oarecari cunoştinţe financiare şi de psihologie umană dar fără capital propriu care au vrut sau au fost puşi/lăsaţi (???) să "agite lumea financiară" cu o enormă energie criminală!? Au reuşit!? Merit propriu sau fabricat din umbră de cercuri interesate? Cum altfel se poate explica "autoritatea", "competenţa" şi alte atribute de care se bucură aceste de fapt birouri de jocuri şi pariuri pe teme financiare. Rezultatul uimitor al activităţii acestora este că au reuşit să păcălească întreaga lume financiară din merit sau doar pentru că au fost sprijiniţi din umbră dar foarte intens şi eficace de o anume parte a lumii financiare americane (idirect interesată de aceasta) pentru a ajunge în situaţia ca cuvântul lor să aibe "greutate"!? Cine le-a conferit competenţa, cunoştinţele şi mai ales DREPTUL de a hotărâ asupra altora, până chiar la nivel de ţări întregi??? Cine le-a cerut părerea? De ce? Cu ce scop?

Că "băieţii" o fac şi au pretenţia de a avea dreptul democratic de a o face e una dar oare restul lumii nu are acelaşi drept la fel de democratic de a le da câte un picior undeva şi de a le ignora părerea? Cât de naiv şi de credul trebuie să fie cineva pentru a da ceva pe spusele unor asemenea asociaţii criminale? Cine este interesat de părerea acestor de fapt nimeni de nici unde? Este oare posibil ca iniţial toate astea să fi fost un fel de poliţă de asigurare ascunsă, nepronunţată şi nerecunoscută oficial, foarte josnică şi parşivă pentru măcar ţinerea în frâu a economiei Europene în caz "de nevoie"? Poate un mecanism scăpat de sub control şi folosit în mod ilegal de către unii uneori în scopuri altele decât cele prevăzute, în scopuri personale de înavuţire ce au declanşat şi "întreţin" de fapt în continuare "criza", cel mai teribil produs de export "Made in USA" din ultima sută de ani!?? De fapt cea mai eficace armă de distrugere în masă dar care a avut o mică malfuncţiune datorată haloşeniei unora!?

De ce continuăm să ne lăsăm orbiţi de excroci, de ce îi admirăm în continuare în loc să îi punem la zid, să îi arătăm cu degetul ca pe leproşi, să îi excludem din cercurile civilizate şi să îi marginalizăm?

Cu alte cuvinte să spunem adevărului pe nume şi să le dăm ce li se cuvine!

Paranoia anonimatului sau cum să ne furăm căciula

În anii de după război o dată cu evoluţia şi dezvoltarea industriei chimice, a semiconductoarelor, a mediilor de stocare date, a microchipurilor şi a altora prin portofelele noastre sunt tot mai răspândite tot mai multe "carduri" cu cele mai variate destinaţii. Un "Visa card", un card pentru contul curent la bancă, unul pentru asigurarea de boală, unul pe post de carnet de conducere, unul pe post de act de identitate, card de mebru aici, card de membru acolo . . . Este „impozant” când cineva deschide portofelul şi scoate la iveală o întreagă galerie/bibliotecă multicoloră şi sclipitoare de te miri ce carduri. Pe ce ai mai multe te simţi mai important. Aproape fiecărui card îi corespunde câte un PIN care îţi conferă un grad ridicat de siguranţă şi anonimat în jungla de carduri în mijlocul căreia te mişti. Banca nu ştie la ce asigurare de boală eşti asigurat cu toate că virează în contul acesteia bani de pe contul tău (!???), asigurarea de boală ştie de la ce bancă sunt plătite medicamentele ce utilizezi chiar dacă nu cunoaşte PIN-ul corespunzător. La fel serviciul de circulaţie ştie de pe ce cont s-au virat banii pentru ultima amendă la fel cum ştie unde locuieşti din moment ce ai inmatriculat o maşină pe numele tău și ai primit prin poștă ultima poză radar!? Cam toate magazinele unde faci în mod curent cumpărături îţi cunosc numărul de cont şi adresa de vreme ce ai făcut minimum o plată cu "bani de plastic". Asigurarea de boală şi farmacia ştiu cine este medicul casei şi contul de pe care se fac plăţile specifice la fel cum ştiu ce medicamente şi cu ce frecvenţă pentru ce iei. Cardul pentru accesul la servici nu prea ştii ce ascunde chiar dacă aparent, prin lipsa unui PIN, se pare că nu ascunde alte date decât cele necesare permiterii accesului în anumite părţi ale firmei. Care sunt oare aceste date, de unde provin şi cine hotăreşte asta? Ce cuprinde actul de identitate, cel mai periculos dintre toate? Aparent toate aceste carduri îţi conferă maximum de siguranţă şi anonimat!? Dar chiar aşa este oare? Oare prin întreţeserea de informaţii şi interese suma de informaţii conţinute şi administrate prin diversele carduri ce avem fiecare oare nu deja de mult ne-au făcut să avem o proprietate de care mulţi se feresc ca dracu de tămâie, acea de transparenţă maximă? Mai nou în tot mai multe ţări există(se manifestă) intenţia (dorinţa) de a înlocui toată această "bibliotecă de carduri" cu un singur card multifuncţional care pentru fiecare secţiune funcţională are un PIN specific (legătură bancară, Visa, . . .). Ce neruşinare şi ce inconşienţă!? Se pare că cei care propun asemenea inepţii sunt total inconştienţi şi nu sunt în stare să realizeze căror pericole ne expun prin aşa ceva!? Se poate ajunge, spun unii, până la furtul de identitate, se fură informația mea genetică, amprentele și datele mele antropometrice!? Ce înseamnă asta? Dacă mă privesc în oglindă nu mă mai recunosc? Nu mai am DNA-ul propriu în organismul meu? Dacă cineva neautorizat cunoaște DNA-ul meu îl poate depune undeva ca pe o dovadă falsă în scopuri criminale? Dacă știe cum mă numesc și își îsușește numele meu? Nenumărate pericole la care nici nu ne-am gândit până acuma. Dacă cineva pierde sau i se fură cardul acesta? Ce risc enorm de a deveni total transparent şi vulnerabil. Ce "neruşinare cruntă şi violare a drepturilor cetăţeneşti şi democratice" este stocarea de date personale de identificare ca amprente, DNA şi alte date biometrice pe cardul de identitate sau în secţiunea corespunzătoare a cardului unic multifuncţional!? Ce "enorm pericol" ar fi stocarea pe acesta a unor date ca grupa sangvină, bolile cronice şi tratamentele aplicate în mod curent, mai ales în cazul unui accident. Există pericolul imintent ca în caz de accident personalul sanitar să afle repede, chiar la locul accidentului (ce tâmpenie inutilă și riscantă) ce poate şi ce trebuie făcut cu un anume pacient şi astfel să îi salveze viaţa. Dar de ce să nu mor cu anonimatul asigurat în mod liber și democratic decât să trăiesc (să fiu salvat) cu pericolul iminent al divulgării secretului identităţii mele (drept cetăţenesc elementar), treabă care poate merge poate chiar până la furtul identității mele!? Mă tot întreb ce este oare de preferat, să fii mort demn, cu identitatea și drepturile democratice nealterate sau viu cu oarece scăpări de detalii referitoare la identitate, cu drepturile democratice și demnitatea de om puțin ciuntite? Care este diferenţa între cazul pierderii unui card unic multifuncţional şi a unui portofel ce conţine "biblioteca de carduri"? Există mulţi care poartă fiecare card în câte un protofel separat plasat în alt buzunar aflat sub cheie? Alții refuză cu vehemență chiar și numai idea existenței unui personal ID card ca fiind o flagrantă încălcare a celor mai elementare libertăți și drepturi democratice ale omului, a demnității de om, în timp ce la fiecare pas împroșcă, poluează din abundență și cu maximă dezinvoltură mediul ambiant cu toate datele lor personale!?

Oare am prostit, am fost deja prostiți în așa hal încât foarte mulți dintre noi nu mai suntem în stare să realizăm că de mult avem transparența apei de izvor, de o acceptăm sau nu, de o realizăm sau nu?

Ce se întâmplă cu noi ca oameni? Ne depersonalizăm tot mai mult, devenim tot mai asociali, avem tot mai mult de ascuns, ne ascundem tot mai mult? De ce ne este frică, de cine ne temem, ce avem de ascuns şi din ce motiv? De ce vrem neapărat să existăm pe cât se poate total anonimi? Ne pierdem sau chiar aruncăm în mod voit şi intenţionat calitatea de oameni, de făptură socială, pentru a deveni în tot mai mare măsură purtători anonimi de secrete? Vom ajunge să vrem să ne uităm şi propriul nume doar de dragul anonimatului perfect? Devenim, încet, încet o adunătură, că de societate nu mai poate fi vorba în asemenea condiţii, de paranoici total lipsiţi de personalitate dirijaţi de medii și cu creierele spălate după interesele. . .ale cui interese?

Devenim, fiecare din noi, câte un nimeni de nici unde!

De ce ne furăm căciula?

UE, perspective şi şanse. . .

Grecia, sămânţă de necazuri eterne!? Când a fost linişte în Grecia? Dacă a făst cândva linişte cât a ţinut aceasta? Care regim a fost bun în Grecia? Pentru cine a fost bun? Cât a durat un regim în Grecia? A fost vre-o dată stabilitate în Grecia? De ce? UE? Amestec eterogen de formaţiuni statale cu puternice, pregnante şi vechi specificuri/tradiţii naţionale de multe ori în contradicţie sau chiar parţial incompatibile între ele de secole pe plan cultural, juridic, politic, social şi economic. Ce şanse are un asemenea amestec altele decât ca cândva sa se "rupă" în părţile sale (ne)componente doar că toate de acuma într-o stare generală mai proastă decât cea iniţială!? La ce va duce asta? La o atitudine reciprocă mai rea decât cea de după război!? Ce măsuri de compatibilizare reciprocă între viitoarele membre ale uniunii au avut loc cu adevărat înainte de "unire"? A avut loc aşa ceva? Există cu adevărat puncte de vedere comune, responsabilităţi şi interese comune puse în aplicare la un mod comun şi coordonat sau părţile s-au mulţumit doar să "înlăture" diferenţele ignorându-le prin apelarea la tot soiul de manevre de diversiune? Diferenţa este enormă şi urmările pot fi catastrofale. Care este "numitorul comun" al UE pe plan cultural, legislativ, economic, politic, social şi militar? Există aşa ceva sau s-a ajuns la o şi mai mare diferneţiere naţională . . . la o adevărată scoatere în evidenţă a diferenţelor existente? Există cu adevărat responsabilităţi comune duse de către toţi membrii comunităţii în egală măsură cu aceleaşi mijloace în acelaşi scop? Dacă ar fi să comparăm UE cu o balanţă aceasta ar trebui să fie reprezentată în total dezechilibru, un taler sus de tot altul jos de tot!? Pe de o parte "membrii fondatori" şi pe de alta "veniturile". Care sunt diferenţele? Unii cu drept de cuvânt alţii cu drept de a asculta. "Membrii fondatori" sperau să primească piaţă de desfacere avantajoasă extinsă concomitent cu mână de lucru avantajoasă simultan cu extinderea în extremul orient a "globalozării" în timp ce "venitura" spera să ajungă la locuri de muncă avantajoase în condiţii neavute înainte. La ce s-a ajuns? La decepţie totală pe toată linia şi la toţi!? De ce? Din haloşenie şi incompetenţă crasă. Din propagarea oarbă şi fără discernământ, de unde atâta, a unor principii de genul "the american way". De ce spun asta? Fără discernământ că din incompetenţa care este urmarea firească a stării tot mai dezastruoase a pregătirii şi experienţei profesionale precum şi a orizontului cultural-politic şi ştiinţific tot mai îngust al "specialiştilor" care judecă gradul de aplicapilitate al unor asemenea teze la condiţiile europene nu poate rezulta altceva. Dar chiar există cu adevărat ceva ce să poată fi numit "condiţii europene"? Câte concepţii de viaţă fundamental diferite (co)există simultan în UE? Câte culturi diferite şi la ce nivele specifice (co)există simultan în UE? Sunt acestea compatibile între ele?

Macaroana tăiată. . .

Se pare că încep să se ia diverse măsuri unele chiar eficiente și ce este mai important împotriva adevăratului rău!? Așa se face că în Germania au fost interzse unele „vânzări blanco” și se pun condiții tot mai drastice funcționării acelor ominoase „hedge funds” nu degeaba numite și „lăcuste” și altor așa numite „produse financiare”!? Profitorii acestora nu sunt prea încântați de toate acestea dar se pare că UE și Germania este poate chiar primul stat care a luat asemenea măsuri. Democrația este bună și frumoasă câtă vreme nu vin diverse tipuri de excroci de genul celor care întrețin cea ce cu puțin timp înainte am numit „agenții de pariuri și jocuri financiare” și își fac la liber de cap în baza „libertăților cetățenești și democratice” greșit interpretate și mai au și pretenția să fie protejați de stat prin hotărâri judecătorești luate de judecători „mânjiți”, semidocți, inculți și înbuibați. După protestele „lăcustelor” ce altceva este de crezut? Se limitează astfel prin măsurile luate posibilitatea de speculă necontrolată, jaful, în lumea financiară, pe termen lung sau doar . . . Păcat că doar se limitează asemenea activități ce de fapt ar trebui interzise de tot și pedepsite fără milă. Că ar fi bine dacă acei excroci cu cravată și limbaj elevat nu ar uita că democrația NU înseamnă lipsă de reglementare și supraveghere și nici jaf la liber!

Din limbajul lumii financiare ar trebui eliminate cu desăvârșire expresii ca „produse financiare”, „hedgefund”, „derivate”, „vânzări blanco” precum și introducerea și utilizarea altora cu sens echivalent care servesc doar la practicarea jafului organizat și a înșelătoriei la scară mare. La fel ar trebui interzisă activitatea acelor așa numite „agenții de rating”, de fapt doar „agenții de pariuri și jocuri financiare”.

Speculații

În urma multelor și mai ales ciudatelor detzvăluiri ce au avut loc în ultima vreme în legătură cu unele practici cel puțin ciudate ale unor instituții ce au pretenția de a fi numite și considerate „ instituții financiare serioase și cu tradiție” se nasc diverse întrebări.
Așa de pildă de naște întrebarea dacă nu cumva toată așa numita „criză financiară” și urmările acesteia nu cumva s-ar putea să fie urmarea directă a unor manevre combinate și sincronizate corespunzător și pe termene lungi a unor „instituții financiare independente și cu renume”? Adică niște „creații” sintetice, voite și intenționate dar total artifciale și controlate.
Nu este oare posibil ca niște agenții de pariuri și jocuri financiare din acelea care se numesc „instituții financiare și agenții de rating” să fi creat, prin activitățile lor cu orientare clară și mai ales „independentă” condiții propice activităților altor instituții asemnănătoare care prin crearea și propagarea pe piață a unor „produse financiare” de înaltă calitate au dus la momentul potrivit și perfect sincronizat cu activitatea generală la profituri proprii maxime și la falimentul investorilor, al fraierilor creduli ce au investit.
La fel se pune întrebarea dacă nu cumva o asociație a acestui gen de „agenturi de jocuri și pariuri financiare”, că NU le mai pot numi altfel, nu a fost și mai este în stare să ducă la falimentul până și a unei țări, vezi Grecia”?

Oare nu au fost create și sprijinite acestea chiar pentru a elimina, indiferent de mijloacele folosite, la timpul potrivit o eventuală concurență incomodă? Oare pentru „anume cineva” nu este o adevărată binefacere faptul că actualmente NU numai Grecia dar chiar întreaga UE are probleme? Suntem chiar atât de orbi sau miopi de nu vedem așa ceva, de nu recunoaștem la timp cine ne sunt „prietenii” și ce hram poartă ei?

Cine și pe baza căror criterii a acordat acestor „agenții de jocuri și pariuri financiare” această credibilitate mult exagerată? Nu este oare rezultaul unor activități „independente” dar într-un cerc cum mai vicios nici că se poate? Din păcate trebuie să recunoaștem că prost nu e cel ce vinde asemenea „gogoși” ci cel care de bună credință le cumpără, halosul prost ce se repede să le cumpere. Că mă tot întreb cât de prost trebuie să fie cineva care sprijină activități de genul „vânzare blanco”? Vând nimic dar scot profit!?

Ce produc grecii?

La repezeală și foarte instantaneu parcă ași spune Tzatziki, Ouzo, Feta și . . . ? Mai ce? Pagubă! Nu, mai produc și oarece ulei de măsline chiar dacă mai cunoscut este cel italian și cel spaniol!? Ce le asigură grecilor „produsul social brut” din care prin economiile propuse de UE să reducă muntele de datorii? Au grecii realmente un produs social brut care este în stare să acopere necesarul intern după introducerea economiilor propuse? Există realmente un excedent al produsului social brut grecesc din care să se plătească datoriile? S-a trecut la a se cere ca și în restul statelor UE să se facă economii. La ce se va ajunge? Se va reduce poate și turismul și cu asta una din principalele surse de venit dacă nu chiar unica adevărată a grecilor, poate până la dispariţia totală!? Și atunci?? Dar uite că se naște o întrebare. De ce și cu ce să ajutăm grecii? Pentru minciuna şi înşelătoria cu care au intrat în rândul statelor cu Euro? Pentru superficialitatea şi incompetenţa cu care respectarea condiţiilor de aderare la "zona Euro" au fost verificate de responsabili? Ca să trebuiască să facem noi, restul, economii? Se reproșează acuma nemților că ar fi trăit peste posibilități!? Campionii exportului!? S-a exagerat, asta e sigur, dar nu noi populația, NU, guvernele care se înghesiue să finanțeze cu bani de impozite diverse misiuni de pace și ajutor pe te miri unde și la cine, se înghesiue să salveze excrocii din lumea financiară ș.a.m.d.

Interesant nu?

Oare lor, grecilor, li se poate mulţumi că relaţia Euro - Dollar a evoluat de la 1:1,4.. la 1:1,2.. ?

Răpire/deturnare cosmică?

Recent a fost publicat un articol referitor la sonda spaţială "Voyager 2" trimisă în spaţiu cu cca. 33 de ani în urmă. Cu oarecare timp în urmă s-a făcut, în legătură cu această sondă, o constatare ciudată. S-a observat că de nişte săptămâni încoace se recepţionează o serie de semnale cel puţin ciudate dacă nu chiar derutante transmise de această sondă!? Multe detalii oficiale în legătură cu aceasta nu am reuşit să găsesc, doar nişte presupuneri, unele deosebit de interesante şi de aşteptat. Unele, aşi zice foarte precaute (de înţeles) dintre acestea se pot găsi la adresa

Voyager - The Interstelar. . .

Se presupune, printre altele (nu neapărat pe această pagină), cum că sonda s-ar putea să fi ajuns în mâinile reprezentanţilor unei civilizaţii extraterestre care o utilizează, după o serie de adaptări corespunzătoare şi foarte calificate pentru a ne trimite o serie de informaţii sub forma acea "bizară şi derutantă" poate corespunzătoare limbii/vorbirii lor curente!? Ce ar spune aşa ceva? Ar spune că cei ce au dat de sondă dispun de un bagaj extrem de respectabil de cunoştinţe şi capacităţi tehnice pe care le-au folosit relativ repede pentru a face o încercare de luare de legătură cu noi. Respectivii au recunoscut repede că este vorba de un obiect tehnic creat de o civilizaţie şi au înţeles modul ei de funcţionare şi scopul pentru care a fost creat şi trimis în spaţiu obiectul pe care au ştiut/învăţat să îl folosească în mod adecvat.

O altă presupunere nu foarte nerealistă ar fi acea că după 33 de ani de "viaţă" în condiţii cosmice, o performanță oricum foarte respectabilă, să fie vorba doar de o pană banală, aşteptabilă şi acceptabilă. Poate varianta cea mai plauzibilă!

În paranoia ce mă caracterizează, asemănător celor care neagă aselenizarea, parcă aşi fi tentat să presupun că NU este chiar imposibil să poată fi vorba de o stare programată de la bun început chiar din laboratoarele ce au creat pe Pământ sonda, deci o funcţionare programată, normală şi voită cu anume scopuri nedeclarate . . . de a crea senzație.

Ca de la sine se mai nasc doar câteva întrebări. Dacă cei care „manipulează” sonda sunt atât de evoluați de ce nu au „recalculat” traiectoria ei pentru a determina locul de unde aceasta provine? De ce nu au încercat după aceasta la modul vizibil să intre în legătură cu noi „de aproape” sau chiar „direct” ci o fac de la distanță? Este această distanță pentru ei ceva corespunzător noțiunii noastre de „aproape direct”? Precauție?

Ipoteze, presupuneri. . .

Și încă o întrebare. De ce să acceptăm varianta cea mai fantastică și nu pe cea mai simplă și plauzibilă?

Industrie. . .

Ce este şi ce se înţelege prin conceptul de industrie? Conform definiţiei pentru înţelesul acestui cuvânt prin acesta se înţelege o ramură a economiei şi anume acea ramură care prin prelucrarea de materii şi materiale la scară mare în fabrici şi intreprinderi cu un înalt grad de mecanizare şi automatizare crează diverse bunuri materiale. Se mai menţionează în definiţie că se va face o diferenţă între meşteşuguri şi industrie. În mod cu totul eronat se vorbeşte uneori, mult prea des, ca dovadă a creşterii gradului de incultură a celor ce o fac şi a lipsei lor crase de cunoştinţe de specialitate, despre chestii ca "industria turismului" sau "industria muzicii" şi alte asemenea şi mai nou despre ceva numit "industria financiară"!?
Ce bunuri materiale crează cea ce unii numesc "industria financiară"? În ultima vreme doar pagube, este adevărat că multe, mult prea multe şi comparabile cu cantitatea de bunuri creată de industria adevărată dar tot numai pagube? De când este o pagubă un bun material? Sau intenţionează prin aceasta branşa de specialitate să anunţe, să ne avertizeze, că va trece la producerea în serie mare, industrială, a şi mai multor pagube?

Criza financiară

Personal, din toate cele ce am auzit şi priceput eu ca laic din discuţiile legate de cea ce se numeşte "criza financiară" îmi pare că la fel ca şi cauzele însuşi fenomenul numit este doar o mare păcăleală, ca să nu spun minciună. De ce spun asta? Nimic mai simplu. De cu relativ mulţi ani în urmă la nivel de bănci "serioase, cu tradiţie şi renume" (mai ales din SUA) au început să "se creeze" şi introducă în activitatea curentă a acestora o serie de aşa numite "produse financiare*" de gen "certificate", "derivate" şi "fonduri" diverse dintre care poate cea mai cunoscută variantă sunt aşa numitele "hedgefonds". Pentru aceste fonduri, "hedgefonds", două lucruri sunt, s-ar putea spune, tipice, utilizarea de derivate şi apelarea la "vânzări blanco"(Short Sale) !? Ce este o "vânzare blanco"? Sunt operaţiuni financiare făcute în legătură cu „marfă” ce în momentul efecuării tranzacției la vânzător încă nu există. Cu alte cuvinte se fac afaceri reale cu mărfuri fictive după care se încasează comisioane reale!? Pe româneşte sunt tentat a apela la cuvintele minciună şi înşelătorie. Vezi la "Short sales" sau la varianta de limba germană "Leerverkauf". Partea cea mai "drăguţă" este acea că s-a putut constata că în cadrul unor asemenea tranzacţii financiare de tip "made in USA" managerii unor instituţii (vezi foarte recent "Goldman Sachs & Co.") au câştigat sume reale exorbitante mizând/pariind împotriva propriei instituţii!? Pare ciudat dar aşa este în afcerile cu "derivate". Vezi "Derivate". Se pare că lumea financiară modernă, mai ales cea din SUA, a degenerat într-un fel de cazinou sau agenţie de pariuri financiare şi de mult nu mai este cea ce iniţial s-a înţeles prin aceasta şi/sau de fapt ar trebui să fie!? O altă treabă foarte drăguţă este acea că se pare că la ora actuală, în foarte multe cazuri, în lumea financiară se vorbeşte despre sume pe care factic nici o bancă nu le deţine realmente, sume care cred că în totalitatea lor sunt mult mai mari decât suma monedei tipărite aflate în circulaţie!? Majoritatea băncilor garantează pentru sume pe care nu le-au deţinut nici o dată! Cum este posibil/admisibil aşa ceva? Iar simplu, datorită unui alt produs al frumoasei lumi fnanciare "made in USA"!? Mă refer aici la cea ce se numeşte "agenţie de rating". Vezi "Agenţie de rating". De fapt pentru mine doar o adunătură mizerabilă de excroci fără capital propriu dar foarte buni de gură, foarte versaţi şi "stilaţi" care în schimbul unor comisioane adecvate scriu şi publică diverse referate şi statistici despre şi pentru instituţiile care le plătesc. Ce este cel mai frumos în toată această treabă este faptul că s-a ajuns ca foarte repede chiar cei care ar trebui să ştie cel mai bine ce se ascunde de fapt în spatele acestor "agenturi de rating" au ajuns să creadă, sau cel puţin să declare asta, tot ce spun acestea şi să motiveze unele chestii şi să se bazeze în multe hotărâri luate pe afirmaţiile acestor agenturi, pe aceste "ratinguri", cerc vicios cum mai vicios nici că se poate. Ce a declanşat "criza financiară"? "Obrăznicia" unora care au avut "neobrăzarea" să ceară să li se plătească în numerar suma pentru care se garantează!? Personal cunosc cazul unei bănci a cărei valoare la bursă era pe la 200 - 300 milioane în timp ce ea garanta pentru peste 1,3 miliarde!? Ajunsă "la înghesuială" această bancă a fost nevoită să apeleze la "ajutoare de la stat" care a şi acordat cu dezinvoltură fondurile necesare motivând aceasta prin acea că un faliment al respectivei bănci ar fi avut urmări nefaste pentru economie!? Poate aveau "şefii" depuşi acolo banii proprii care trebuiau salvaţi?

* Se pare că s-a uitat deja de mult că o bancă sau altă instituţie financiară NU produce nimica ci serveşte doar la administrarea valorilor create/rezultate prin/din muncă de alte instituţii, cele cu adevărat productive ca urmare a valorificării bunurilor rezultate dintr-un proces de producţie, valori depuse spre păstrare şi administare calificată într-un loc sigur numit bancă. Ce mai fac băncile şi alte instituţii financiare este acordarea de credite şi prin aceasta crearea de fonduri proprii crescânde din dobânzile încasate. Bonitatea unei bănci poate fi apreciată prin numărul de clienţi ce apelează la serviciile ei, prin sumele pe care aceştia i le încredinţează spre păstrare, seriozitatea şi siguranţa operaţiunilor/tranzacţiilor făcute de bancă, gradul de lichiditate al băncii, toate elemente supuse secretului bancar la care realmente nici o agenţie de rating nu are acces decât eventual prin mijloace frauduloase. O bancă cu adevărat serioasă ar trebui să aibe mereu "acoperire reală" pentru toate operaţiile ce face sau pentru care garantează într-un mod care să nu poată duce la periclitarea existenţei ei şi a sumelor depuse de clienţii ei.

Sindromul paradox

Citind acest titlu unii dintre voi se vor întreba, pe drept cuvânt, ce dracu înseamnă asta? Este, ca şi de multe alte ori, un produs al unei "minţi odihnite" de laic fără cunoştiinţe de specialitate care când nu are ceva mai bun de făcut debitează "diverse" şi ajunge la a da păreri în legătură cu te poţi doar mira ce!?

Dar despre ce este vorba de data aceasta? După cum foarte bine bănuiţi este vorba despre cea ce am denumit "Sindromul paradox"! Ce este acesta? Admiţând existenţa aşa numitelor îmbolnăviri "neuro-vegetative"(mai de grabă boli imaginare, inchipuite şi de cele mai multe ori autoinduse care constau şi mai ales se manifestă doar prin senzaţii şi NU prin stări *) aşi fi tentat, ca laic, să spun că despre aşa ceva este vorba. Mai exact susţin că este vorba de acea stare în care "cel afectat" trăieşte o senzaţie de satisfacţie datorată confirmării faptului după care potrivit prezicerilor făcute de către "cel afectat", în anume condiţii numite de către "cel afectat" acesta trăieşte o anume senzaţie de mal(=rău la modul general sau doar un anume fel, selectat, de rău). Ori, a avea o satisfacţie datorată apariţiei unei stări de mal, de fapt mult mai mult a unei senzaţii decât stări de mal, este ceva paradoxal, de acea denumirea de "Sindrom paradox". De fapt satisfacţia nu se datorează atât senzaţiei de mal cât confirmării apariţiei acesteia în condiţiile numite de "cel afectat". Un alt fel de a spune "vedeţi că am avut dreptate, am ştiut că aşa va fi"!?

Să fie aceasta, la fel ca şi multe alte "afecţiunii neuro-vegetative" o urmare/manifestare a unei senzaţii, de cele mai multe ori în mult mai mare măsură şi de cele mai multe ori doar autodinduse decât reale avute de "cel afectat" care se simte/consideră a nu primi suficientă atenţie de la cei din jur, o urmare a unei senzaţii de neglijare de cele mai multe ori mult mai mult autoinduse decât reale, de fapt o urmare directă sau indirectă a unui "trai prea bun" şi de fapt prin aceasta plictisitor că de fapt lipsit de griji al unor oameni care nu sunt în stare să se auto-ocupe, să găsească satisfacţie în cea ce fac, poate pentru că fac prea puţin sau nu sunt în stare să găsească o ocupaţie reală, banală care să le dea satisfacţie, nu au probleme reale de rezolvat, oameni care nu sunt de multe ori în stare să vadă frumosul ce îi înconjoară mereu şi peste tot, oameni pe care prea multe lucruri îi lasă "reci". Oameni care poate aşteaptă să se întâmple "extraordinarul", să vină "Făt Frumos"!? Puţin narcisişti?
Oameni care în prea mare măsură doar trec prin viaţă, pur şi simplu trec.

Poate fi o urmare a unei anume influenţe a unor puncte de vedere, concepţii şi a unui anume fel de viaţă, total nerealist şi fals că imaginar, propagat în mult prea mare măsură de medii şi apreciat fals şi total greşit de către "cel afectat"?

*Ciudat este de constatat că de multe ori cei "suferinzi de o afecţiune neuro-vegetativă" se autoconsideră/prezintă a fi mai bolnavi/suferinzi decât unul care este bolnav de cancer!? Dar, de fapt, este NORMAL, cel bolnav de cancer are un scop, VREA SĂ TRĂIASCĂ, cel cu o boală neuro-vegetativă vrea doar să se vaite justificat, să atragă atenţia.şi pe undeva poate ajunge chiar să fie, chiar dacă doar în subconştient, invidios pe cel cu adevărat bolnav!? Şi nu este acesta un "Sindrom paradox"?

"GAURĂ NEAGRĂ" - încercare de definiţie

Pe undeva sunt tentat să spun că prin "gaură neagră" se înţelege acel loc, sau acele locuri din/în spaţiu în care au loc următoarele:

- Toate undele (oscilaţiile) ajung totdeauna perechi
- Elementele unei perechi, toate şi totdeauna vin din direcţii opuse
- Elementele unei perechi au totdeauna aceiaşi frecvenţă şi amplitudine
- Componentele unei perechi sunt totdeauna defazate cu "pi".

Asta ar avea ca urmare :

Prin însumare/interferare(distructivă) pentru fiecare pereche amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi "0" (zero), la fel frecvenţa ceea ce va duce la apariţia, în acest loc, a unei cantităţi de energie potenţială, NU la dispariţia ei. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Această energie potenţială este în continuă creştere şi va duce la apariţia în spaţiu a unei zone în care vom avea o mereu mai mare cantitate de energie care va avea şi o densitate de energie mereu crescândă.

Vom avea o "zonă" în care de la un anume moment dat totul intră dar nimica nu mai iese, o gaură neagră!?

Mergând mai departe, la atingerea unei anume cantităţi minime de energie într-o asemenea zonă concomitent cu atingerea unei concentraţii minime necesare, prin influenţa unor factori externi/interni favorabili se va declanşa un proces de transformare a energiei în cea ce numim materie, se va naşte o stea!

Nelămurire

În cele ce urmează vă voi relata despre o stare în legătură cu care scriu tot ce urmează.


De o vreme încoace în Germania în încăperi publice nu se mai admite expunerea pe pereţi a crucilor deoarece anume grupări ale populaţiei s-au simţit molestate. . .


Treaba este aia că acum că stau de mai bine de trei săptămâni în spital şi zilnic, când deschid ochii dau peste acelaşi tablou, la un moment dat mi-a sărit ceva în ochi, tabloul de mai jos:

Aici a venit momentul să vă întreb ce vedeţi voi în această pictură? I se poate atribui eventual o semnificaţie, un mesaj?

Pentru mine tabloul radiază înainte de toate îndârjire, crispare, ură şi alte lucruri negative. De ce?

Cred a nu fi departe de adevăr dacă spun că tabloul reprezintă un fel de planiglob stilizat. La partea lui dreaptă, corespunzătoare estului domină culori întunecate, sumbre şi ameninţătoare care mai şi iau forma unor vârtejuri emeninţătoare (în dreapta sus). Pe la partea centrală din dreapta se pare că arde un foc de mare răspândire şi toate astea cu tendinţa vădită ce a se răspinândi spre partea stângă a tabloului. În centrul tabloului un cerc stilizat/abstaractizat care poate fi asimilat unui planiglob în care se găsesc elemente interesante. Cineva a remarcat acolo existenţa unei litere, mai exact a unui "C"!? Dar chiar aşa este, este vorba de o literă sau este altceva? Dacă ar fi să privim şi interpretăm totul în totalitatea sa ar mai trebui să ţinem cont de existenţa unor alte elemente stilizate/abstractizate corespunzătoar unor elemente cu specific oriental, un turn care nu pare a fi nici far nici turn de biserică creştină ci mult mai de grabă un minaret imprejmuit de emenete de arhitectură orientală specifică. Unica pată de lumină mai luminoasă din tot tabloul are un colţ pe vârful minaretului şi parcă vrea să sugereze că numai de acolo vine "adevărata lumină". O altă culoare care domină este "verdele islamic".

De aceea mă întreb eu dacă nu cumva acest tablou este ceva care ar putea fi interpretat a fi o avertizare, o ameninţare sau un mesaj prin care se transmite, chiar dacă mascat, privitorului tendiţa de hegemonie mondială a islamului pentru care se va apela la cele mai crunte mijloace comparabile doar cu cele mai crunte furtuni şi focuri pănă ce pe toata suprafaţa pământului va domina acea literă "C" care de fapt este semiluna islamică!?

Pe locul acestui tablou a stat cândva o cruce!

Am voie să mă simt molestat de semilună?

Sau sunt doar puţin paranoic?

Pagini de istorie?? S-a decoperit alfabetul dacic

Am primit recent, pentru a nu ştiu câta oară, un material "brizant" care, din propriile declaraţii, vine să răstoarne cam tot ce ştie până la ora actuală istoria referitor la "supercultura dacică".
Materialul se găseşte la:

S-a descoperit alfabetul dacic


După recitirea "materialului" m-am simţit, la fel ca şi cu alte ocazii, provocat să spun câte ceva. Deci. . .

Ce cred eu despre problematica care de fapt cred eu, poate în mod cu totul eronat şi greşit, că se ascunde în spatele unor manifestări ca cele din articolul ce comentez voi spune mai jos.

De la bun început trebuie să fac remarca că dacă te uiţi în jurul tău vei descoperi nenumărate alte manifestări asemănătoare doar că exprimate în alte limbi. Fiecare popor conţine diverse grupări de diferite soiuri, unele mai bune, altele mai rele, unele mai culte, altele mai puţin culte şi iaca aşa. Ponderea acestor grupări la fiecare popor este o treabă care are dinamismul ei NU neapărat specific poporului ci poate mult mai de grabă determinat de un complex, de o multitudine de factori care, şi ei la rândul lor, au o dinamică proprie. De când lumea, la toţi s-a găsit mereu câte o grupare care ţinea cu tot dinadinsul să dovedească superioritatea absolută a propriei naţii, caracterul ei unic şi multimilenar precum şi continuitatea neântreruptă a existenţei ei pe un teritoriu care nu neapărat coincide cu cel pe care gruparea există şi de pe care se manifestă momentan. Mereu există câte ceva de revendicat! Ciudat mai este de constatat că toate aceste grupări au ceva comun, chiar dacă uneori foarte bine mascat, o puternică orientare de dreapta, chiar de extremă dreapta combinată cu un puternic naţionalism dus până la şovinism caustic şi excelează printr-un extrem de înalt grade de incultură sau de o (pseudo)cultură foarte limitată, unilaterală şi tendenţioasă ce cultivă şi propagă toate acestea în masa de adepţi cu toate mijloacele aflate la dispoziţie prin apelarea în acest scop la un limbaj foarte înşelător chiar dacă de multe ori foarte ales şi elevat. Îndrăznesc să spun că în proporţie de 99,9% sunt doar o adunătură de indivizi primitivi, complexaţi şi stăpâniţi până la paranoie de "necesitatea imperioasă" a găsirii şi dovedirii cu orice preţ a propriei identităţi naţionale ca fiind cel mai valoros, chiar unic şi adevărat bun!? O mare parte, majoritatea sunt de fapt victimele propriei şi crasei lor inculturi combinate cu subtila manipulare de către unii puţini care organizează totul şi trag foloasele!? Fiecare asemenea grupare, indiferent de limba ce o vorbeşte are idolii ei, savanţii ei de vârf, oameni "de cultură" proprii şi totdeauna de excepţie dar nerecunoscuţi şi neapreciaţi ca atare, marginalizaţi şi daţi uitării, NEDREPTĂŢIŢI şi alte asemenea. Parcă ceva îmi aminteşte de activitatea unui "marcant dacolog/tracolog" de pe vremea când s-au mai făcut diverse descoperiri "iepocale" şi s-au găsit diverse vestigii istorice absolut unice, parcă se numea Constantin Drăgan. . . O altă adresă interesantă care îmi vine în minte la amintirea numelui "marelui tracolog", cu un articol care vine să completeze articolul amintit înainte ar fi cel care poate fi găsit la:

Codexul Rohonczi

Citind acest articol îmi pare că nu mai sunt sau nu am fost nici o dată singurul cu un anume fel de păreri şi atitudini faţă de "un anume fel de ştiinţă"!?

Dar citiţi voi înşivă cu câta atenţie cele două aticole, comparaţi informaţiile şi formaţi-vă o părere.

Dar poate ar fi mai bine ca în loc să ne preocupe asemenea "probleme majore" să ne dedicăm unor activităţi şi acţiuni mult mai simple şi banale ca acea de amătura în faţa casei, să avem grijă să nu facem murdărie pe străzi, să avem grijă cum vorbim, ce vocabular folosim, să învăţăm să punem priorităţi, să acceptăm că NU suntem atotştiutori şi că putem/trebuie în fiecare moment să învăţăm de la oricine, să putem admite şi să fim conştienţi că NU suntem "cei mai . . . " ci doar "foarte . . . ", să renunţăm la individualism, să redescoperim buna cuviinţă, stima, respectul şi consideraţia, modestia, . . .

Doar încă o singură remarcă:

"Istoria este (pseudo)ştiinţa care ţine evidenţa a cine, de când şi de ce are de dat cui câte picioare în cur"

Întrebări la postarea anterioară

După ce am mai revăzut puţin, tot cu ochi de laic, cele relatate am început să îmi pun unele întrbări. Se declară/susţine că cele 23 de perechi de cromozomi din zigot provin din "imperechierea" celor câte 23 de cromozomi proveniţi de la ovul pe de o parte şi cei 23 proveniţi de la spermatozoid, pe de altă parte. Toate bune şi frumoase numai că dacă privim cum arată reprezentarea grafică a unui "set de cromozomi" vom constata că fiecare cromozom în parte are altă formă şi presupun că şi conţine alte "pachete de gene". Întrebarea mea este de fapt un pachet de întrebări. Atunci când se "confecţionează" un ovul în corpul matern care din cei 46 de cromozomi ce stau la dispoziţie în cele 23 de perechi de cromozomi sunt preluaţi de ovul pentru a fi "daţi mai departe"? Ce şi în ce fel determină şi/sau influenţează această alegere/decizie? Aceiaşi întrebare se pune şi referitor la acelaşi proces în cadrul spermatozoidului. Alte întrebări ce se nasc sunt acelea legate de faptul dacă toţi ovulii şi toţi spermatozoizii proveniţi de la acelaşi individ conţin totdeauna aceleaşi "elemente" sau. . .nu. Deoarece fraţii nu prea semănă de tot între ei decât în condiţii speciale cred că NU este aşa.
O altă întrebare ar fi dacă celor două grupe de câte 23 de cromozomi le este indiferent cum "arată" partenerul cu care se "combină" în vederea creerii celor 23 de perechi de cromozomi ai unui zigot şi este doar important să fie "compatibili". Ce defineşte compatibilitatea, ce şi cum o verifică? La fel ca şi întrebarea legată de, ce cum, când şi în funcţie de ce activează care combinaţie de gene şi în ce succesiune şi în ce ritm? Care este mecanismul de declanşare, comandă, control şi supraveghere? Mergând mai "adânc" vom constata că nucleotidele din care combinarea cărora în final constau genele nu sunt decât nişte banale substanţe chimice care se pot lega în extrem de multe variaţiuni de combinaţii între ele dând astfel naştere la un cod, codul genetic. Asta se poate vedea, chiar şi dacă numai parţial, la: http://en.wikipedia.org/wiki/Nucleotide
Dacă vom arunca aici o scurtă privire asupra componenţei şi structurii acestor componente "de bază" nu mică ne va fi mirarea să constatăm că acestea constau din hidrogen, azot, oxigen şi fosfor şi nici urmă de carbon care este elementul ce stă la baza tuturor substanţelor organice din care este "clădită" lumea biologică în care trăim!? Cum se face că materia construită pe carbon este comandată, condiţionată şi controlată (cel puţin aparent) în toate de . . . fosfor şi acoliţii? Altă întrebare ar fi care este sursa de nucleotide dintr-un zigot? De unde şi cine determină, condiţionează, controlează şi cum o face, producerea nucleotidelor necesare organizării în noile lanţuri DNA din care urmează a se naşte cromozomii celulelor rezultate în urma divizării unui zigot. Ce face ca acestea să fie produse la timpul necesar, în cantitatea şi de calitatea necesară organizării mereu în aceiaşi combinaţie care să ducă mereu la perechi identice de cromozomi în toate celulele unui organism? Există undeva o sursă "divină" de nucleotide? Există ceva de gen "organ specializat"? Care, unde, cum funcţionează, ce îl comandă, cum se numeşte, poate fi influenţat, cum. . . ?????
Asta e una, doar că acest cod, cel genetic după ce a fost generat cumva mai trebuie citit şi interpretat în mod adecvat pentru ca apoi să fie activat şi transpus în acţiuni mult mai complicate. . . Cine, cum şi influenţat de ce face asta? Care este "dispozitivul de citire cod genetic"?

Întrebări, întrebări, întrebări. . .

Răspunsuri???

Ce ne face să fim unici?

Aşi dori, înainte de toate, să menţionez principala sursă de informaţii la care am apelat când a fost vorba de DNA, este cartea "Survival of the sickest" scrisă de domnul Dr. Sharon Moalem, carte pe care o pot recomanda cu căldură celor interesaţi. Veţi fi surprinşi ce uşor este de citit şi ce informaţii cuprinde.

(Detalii la adresa: http://www.survivalofthesickestthebook.com/)


Tot ce urmează este doar înşiruirea unor păreri şi comentarii de laic cât şi a unor întrebări asemănătoare care cred că este firesc să apară la lecturarea unui anume fel de material şi nu are nici un fel de pretenţii ştiinţifice, în nici un caz NU are pretenţia de a fi o adevărată prelucare ci mult mai de grabă o răstălmăcire în stil personal a unor informaţii, poate chiar o distrugere, o falsificare a înţelesului unor informaţii.

Fiind vorba despre devenirea unui om, a unui individ unic, voi încerca să fac pe măsura posibilităţilor şi cunoştiinţelor modeste de care dispun, înainte de a continua această expunere, o mică analiză a unei părţi specifice a fiinţei om, latura sa genetico cromozomială. Voi face aceasta ca laic şi din punctul de vedere al unuia. La ora actuală este îndeobşte cunoscut, ştiut şi acceptat că cu excepţia a două tipuri de celule umane, cele destinate reproducerii, adică ovulul şi spermatozoidul, restul, toate, conţin acelaşi pachet complet de informaţii, DNA şi cromozomi. Acesta este rezultatul unui proces care a durat milioane de ani şi care are ca urmare acea că fiecare celulă a corpului uman conţine suma tuturor informaţiilor necesare producerii proteinelor necesare construirii corpului omenesc şi a menţinerii acestuia în viaţă. Suma tuturor acestor instrucţiuni este purtată de cca. 3 miliarde de perechi de nucleotide, molecule de bază în construcţia (din structura) de DNA care sunt de cinci tipuri distincte din combinarea cărora în aşa numitele "perechi de bază DNA" pentru ca apoi prin combinarea acestora să se formeze genele din care se presupune că ar exista/forma cca. 30.000 de gene distincte care la rândul lor sunt organizate în 23 de perechi de cromozomi.

Procesul care declanşează iniţierea acţiunilor necesare apariţiei unui nou om este fecundarea unui ovul de către un spermatozoid. Numai celula rezultată în urma acestui preoces de fecundare pe care o voi numi viabilă, capabilă de viaţă, zigotul, poate începe să se înmulţească, se divide, se reproduce ducând în final la apariţia unui nou om. Totul ne spune că doar celula care conţine informaţia genetică completă, cele 23 de perechi de cromozomi, este capabilă de viaţă şi mai ales de a se reproduce. Dintre aceste 23 de perechi de cromozomi 23 provin de la ovul şi 23 de la spermatozoid şi în cadrul procesului de formare a zigotului, fecundarea ovulului, aceste informaţii parţiale se însumează ducând la 23 perechi de cromozomi şi cu asta declanşează tot ce urmează.

După fecundarea cu succes ovulul începe un proces de divizare continuă care are în principal două faze importante care se deosebesc foarte puternic una de cealaltă. În prima perioadă are loc doar o divizare de celule nediferenţiate funcţional, cu alte cuvinte o adevărată reproducere 1:1 a celulei iniţiale, a zigotului. De la un anumit moment dat celulele din componenţa organismului în curs de formare încep să se diferenţieze din punct de vedere funcţional şi începe formarea diverselor organe, adică omul, viitorul om începe a prinde contur aşa cum îl ştim cu toţii. Se ştie că toate celulele corpului uman cu excepţia celor destinate reproducerii conţin, toate, în întregime întreaga sumă de informaţii genetice specifice organismului în devenire, sumă cu care acesta va "trăi" o viaţă întreagă!? Cel mai ciudat va apare faptul că la ora actuală se consideră că doar 3% din totalul de DNA conţine instrucţiunile/informaţiile necesare pentru construcţia de celule în timp ce restul de 97% nu serveşte la nimica!? Iniţial aceste 97% au fost numite"junkDNA" (DNA-deşeu)!? Cercetări mai recente au determinat o reconsiderare şi o redenumire a acestei părţi a DNA, acuma se foloseşte denumirea de "noncoding DNA".

Chiar aşa să fie oare sau iar suntem victimele unei ţinute tipic umane în cadrul căreia suntem tentaţi a declara că cea ce nu cunoaştem nu există!? Am mai făcut aşa ceva de foarte multe ori şi cu foarte multe ocazii legate de cele mai diverse domenii şi în cele mai diverse faze ale evoluţiei şi dezvoltării ştiinţei. La ora actuală lumea ştiinţifică crede a putea declara că visul existenţei unor vremuri în care omul şi toate celelalte organisme, inclusiv bacteriile şi viruşii ar putea coexista în armonie şi pace este în curs de îndeplinire sau deja a avut loc şi se manifestă, măcar parţial. Ce duce la această părere? Constatarea că este foarte probabil că microorganisme ce cândva au existat ca organisme independente în mediul în care ne-am dezvoltat au fost integrate în celule umane împreună cu DNA-ul propriu sub forma de DNA mitocondrial, acel "noncoded DNA". La ora actuală se consideră cca. 1/3 din DNA-ul nostru provine de la anumiţi viruşi. Altfel spus evoluţia noastră, a organismului nostru, se pare că a fost influenţată NU atât prin adaptarea LA viruşi şi bacterii din mediul ambiant cât poate mai ales prin integrarea în propriile noastre celule a unora dintre aceştia, integrare ce a avut loc impreună cu preluarea informaţiei genetice a acestora! DNA-ul mitochondrial! Întrebarea care se naşte chiar în timpul acestei expuneri este acea dacă nu ar fi poate posibil/probabil ca aceasta să fi fost poate rezultatul unui proces asemănător cu cel ce se petrece la fecundarea unui ovul doar că a avut loc între o celulă cu caracteristici feminine de gen ovul, poate chiar un ovul adevărat şi un virus, care măcar parţial a avut caracteristici asemănătoare cu ale unui spermatozoid şi ca urmare a acestui proces ovulul "(pseudo)fecundat" NU a dobândit calităţi de zigot, adică de celulă care se reproduce şi/ci a continuat să existe şi poate chiar să fie (re)produsă ca atare în continuare, ca "ovul completat" care conţine informaţia genetică a ovulului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat ca urmare a faptului că a fost "confundat" cu un spermatozoid, informaţia genetică de gen mitochondrial!? Concomitent ar putea să fi avut loc un proces asemănător între un spermatozoid adevărat şi acelaşi tip de virus cu exact aceiaşi informaţie genetică cu rezultatul că a luat naştere, tot printr-un proces de "(pseudo)fecundare" asemănător cea ce am putea numi un "spermatozoid completat" care şi el ar trebui să conţină informaţia genetică a spermatozoidului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat, mitochondrială. Cu aceasta am avea două celule "completate" capabile de fecundare adevărată şi ca urmare să producă un zigot viabil dar de data aceasta unul care pe lângă informaţia genetică "originală" provenită de la ovulul şi spermatozoidul "iniţial" ar mai conţine şi componenta "mitochondrială"!? Am putea vorbi de ceva de gen "mitochondrizare" ce a putut eventual avea loc în modul descris sau unul asemănător datorită unei încă incomplete şi imperfecte specializări a diverse celule ca cele sexuale de exempu în acest caz? Ar fi oare posibil ca într-o ambianţă infectată de virusul care urmează a fi înglobat în celulele sexuale umane să fi avut loc fazele de început ale unui proces normal de fecundare normal în timpul cărora prin acţiunea virusului prezent în concentraţie mare acesta a determinat un fel de prefecundare a celulelor sexuale cu invadarea acestora urmată de fecundarea propriuzisă? O altă "posibilitate", poate mai probabilă că mult mai simplă prin care virusul a putut ajunge să facă parte împreună cu informaţia sa genetică din componenţa unui zigot ar fi acea că a pătruns în ovul concomitent cu spermatozoidul fecundator, cuplat "discret" de acesta!? Un fel de boală venerică ancestrală? Aparent totul depinde doar de virulenţa virusului invadator care cândva, după terminarea acestei "misiuni", a dispărut ca organism de sine stătător! Interesant este de constatat că actualmente această parte a informaţiei genetice purtate de noi, cea mitochondrială, este considerată a fi cea numită "noncoded DNA" (sau mitochondrial DNA, sau mtDNA). Un alt gând ce mă preocupă în spiritul titlului cărţii ce am folosit ca sursă de informaţii ar fi că şi de data asta se pare că dacă lucrurile au avut loc în modul descris sau "cam aşa" iarăşi a fost asigurată supravieţuirea elementelor "deteriorate" de viruşi, a elementelor bolnave!? Se mai poate pune întrebarea de ce tocmai 23 de perechi de cromozomi şi nu un alt număr, la fel cum cred că nu ar fi de loc lipsit de interes să ştim dacă există şi dacă există cum are loc şi ce rol ar putea avea o eventuală "comunicare" între cromozomi. . . Există oare "o instanţă superioară" care coordonează, controlează, sincronizează şi declanşează într-un anume fel, la anumiţi timpi în funcţie de ce activitatea şi interacţiunea diverşilor cromozomi? Ce, cine, când, cum, de ce, în funcţie de ce "guvernează" instanţa superioară?. . . ?

Revenind la procesul de multiplicare a celulei zigot se pune întrebarea cum se face că de la un anumit moment dat, subit fără o cauză anume sau un declanşator vizibil începe o producere de celule diferenţiate din multe puncte de vedere, începe crearea de organe cu aspecte, structuri şi funcţiuni clar definite şi diferenţiate? Din alte domenii ştiinţifice, cam din toate, se ştie şi se recunoaşte că nimica nu are loc fără a avea la bază o cauză bine definită aşa că se pune în mod firesc întrebarea de ce ar fi acuma, aici, altfel?

Întrebarea care se naşte în mod inevitabil este acea asupra cauzei/mecanismului care face ca dintr-un lanţ de informaţie genetică, mereu acelaşi(momentan considerat şi acceptat a fi aşa) uneori să fie activate anume gene şi altă dată altele (instanţa superioară??). S-ar putea eventual, prin simplificare poate excesivă, face o asemănare cu un pian şi considera că asemănător clapelor unui pian dar cu 30.000 de clape şi asemănător inpărţirii claviaturii unui pian în 23 de "octave" corespunzătoare celor 23 de perechi de cromozomi are loc organizarea şi funcţionarea DNA? Ca umare s-ar putea considera că prin apelarea selectivă a doar unora dintre gene la un moment dat şi într-o anume sucesiune, ca la interpretarea unei melodii la pian, poate să să aibe loc o diferenţiere a celulelor ce se formează, diferenţiere care duce nu numai la apariţia unor organe cu structură celulară specifică şi cu funcţiuni corespunzătoare dar, la nivel de individ, determină şi diferenţe comportamentale şi de apariţie pur optică care fac ca fiecare individ să fie o entitate unică doar cu aceleaşi funcţii de bază identice cu ale altuia dar totuşi cu caractere individuale pregnante!? Mereu altă "melodie" pe acelaşi instrument muzical, pianul, apelând la aceleaşi elemente de bază, aceleaşi gene, doar că în altă succesiune şi combinaţie de, altă partitură. Astfel privită problemea mă întreb cine este pianistul care ar putea fi eventual echivalat cu cea ce am numit "instanţă superioară", câte degete are acesta, care este partitura(notele) ce ne reprezintă şi cine stabileşte când care parte cum va fi interpretată, cine scrie partitura? Ce bănuiesc eu este că la ora actuală se cunosc relativ bine elementele de bază ale "instrumentului muzical" , clapele pianului poate, restul . . .

Cât de frumos trebuie să sune "melodia" corespunzătoare vieţii unui om sănătos şi cât de jalnic trebuie că sună cea a unui om bolnav? Dacă un pianist bun interpretează corect o partitură bună pe un pian în perfectă stare totul este superb. Dacă cumva pianistul devine "neatent" şi scapă sau schimbă ceva în partitură, poate chiar improvizează şi nu neapărat totdeauna bine, deja "melodia" nu mai sună la fel de frumos, dar putem, avea un pianist perfect cu o partitură din start greşită formată poate numai din disonaţe oribile sau scrisă de un compozitor cu calităţi îndoielnice care mai este şi interpretată pe un pian dezacordat total!? Astea din urmă ar corespunde unui om bolnav.

Mă mai întreb dacă cea ce se numeşte "noncoded DNA" chiar aşa este şi chiar este lipsit de funcţii sau doar înzestrat cu funcţii limitate şi este doar un fel de material de "umplutură" sau reprezintă ceva ale cărui calităţi şi funcţii exacte şi complete de fapt ÎNCĂ NU le cunoaştem exact şi este doar o stare momentană intermediară firească determinată de un anume nivel normal de neştiinţă datorat limitelor obiective definite de tehnica ce stă actualmente la dispoziţie pentru investigare, cunoştinţele generale de domeniu, poate o optică şi un punct de vedere nu tocmai potrivit descoperirii adevăratului rol al acestei părţi de DNA? Poate principiile ce stau sau sunt puse la baza cercetării din domeniu nu sunt chiar cele mai potrivite şi se urmează un drum nu chiar ideal în cercetare? Ar fi prima şi unica dată?

Că trebuie reamintit, măcar în treacăt, că câmpuri electromagnetice existau cu mult înainte ca existenţa acestora să fi putut fi dovedită/observată cu instrumente şi metode corespunzătoare, la fel radioactivitatea şi multe alte fenomene sau manifestări ale unor fenomene existente. S-a declarat, de către savanţi încă recunoscuţi şi cu adevărate merite ştiinţifice unanim recunoscute şi azi cum că "mai greu decât aerul nu poate zbura"!?

Unde este Raiul?

Cu puţin timp în urmă am primit un E-Mail cu un ataşament numit "Raiul pe Pământ". M-am întrebat apoi, Raiul!? Spune-mi ce este Raiul şi îţi spun unde îl vei găsi!

Indiferent de răspunsul tău îmi iau libertatea de a spune o părere.

Personal trăiesc cu convingerea că Raiul este în jurul nostru în măsura în care ştim să vedem acest lucru şi în care NU ne lăsăm orbiţi de mărunţişuri neimportante şi supărătoare. De incultură, bigotism, metafizică, misticism, invidie, falsitate, minciună, lăudăroşenie, exagerări în general.

La modul cel mai general sunt tentat a spune că:

De prea multe ori suntem prea orbiţi de mult prea intensa preocupare de a găsi fericirea pentru a mai fi în stare să vedem că de fapt tocmai o trăim. (Povestea cu pădurea şi copacii)

De prea multe ori ne punem doar ţinte mult prea "îndepărtate" şi prea mari pentru a fi realiste şi a putea fi atinse! Trebuie oare să ne punem mereu şi pentru orice "ţinte"?

De prea multe ori, de mult prea multe ori aşteptăm/pretindem/cerem/dorim prea mult. Că NU avem voie să uităm că "bogat NU este cel ce are mult ci cel ce necesită puţin"!? (Asta rog să nu fie considerată a fi o pledoarie pentru resemnare ci pentru modestie şi realism)

De prea multă vreme am uitat să ne bucurăm pentru lucruri mici şi aşteptăm doar "evenimente deosebite", care "merită"!? Fiecare clipă ce îţi stă la dispoziţie, cu tot ce conţine sau aduce aceasta merită a fi trăită cât se poate de intens, altfel este pierdută.

De prea multe ori ne văităm de umbră uitând că ea se datorează LUMINII!

De prea multă vreme nu mai ştim să vedem ce este frumos în jurul nostru, uităm că în tot ce ne înconjoară este ceva frumos.

Parcă aşi fi tentat să spun că Raiul este viaţa ce o trăim aşa cum avem parte de ea dar numai cu condiţia să realizăm asta, să nu dorim mereu altceva şi să nu fim mereu nemulţumiţi sau poate chiar invidioşi.

Poate ar fi mai bine să ne comparăm doar cu noi înşine, NU cu alţii.

Fiecare din noi îşi trăieşte propria lui viaţă şi o face în propriul său Rai numai că de prea multe ori prea mulţi dintre nou NU vor sau NU (mai) sunt în stare să vadă asta.

Ştii tu când începi să constaţi că de fapt trăieşti din totdeauna şi cu adevărat în RAI?
Din clipa în care realizezi că ţi-a pornit "numărătoarea inversă" fără a şti exact cât timp aceasta va dura!?

Tic, tac, tic, tac. . .
Îţi doesc să NU ajungi să auzi ticăitul. Ceasul îl poţi opri TIMPUL ba.
Tic, tac. . .

Ce frumos ticăie, îl (mai) aud! Sunt în Rai!
Tic, tac. . .

P.S. Ciudat este de constatat că după ce "ai gustat din pomul cunoaşterii" vei fi alungat din Rai!

A ajuta, a face bine

Cu ceva timp în urmă am fost, sau doar m-am simţit eu, "provocat" să exprim câteva gânduri în legătură cu noţiunile ce fac titlul acestor rânduri, a face bine, a ajuta. Ce se ascunde în spatele acestor noţiuni? Cum sunt acestea de înţeles? Cum se transpun acestea în practică? Care este valoarea unor asemenea acţiuni?
În legătură cu toate aceste întrebări (în afară de ultima) în legătură cu noţiunile din titlu îmi vine în minte în primă instanţă un singur cuvânt "spontan" urmat poate foarte îndeaproape de "dezinteresat".
Da, în spatele unor acţiuni ca a ajuta şi a face bine trebuie, are voie să se ascundă numai multă spontaneitate şi lipsă de interes personal, NIMICA altceva. Tot ce cineva face atunci când ajută pe cineva sau îi face un bine trebuie să aibe la origine o pornire spontană, un imbold intern cu intensitatea unei necesităţi acute fără nici un gând ascuns. Dacă NU ar fi aşa şi acţiunea ar fi să fie rezultatul unui proces de gândire, pe ce acesta ar fi mai de lungă durată şi mai amplu este foarte probabil ca gradul de spontaneitate sa scadă enorm şi prin aceasta întreaga acţiune să fie în tot mai mare măsură pătrunsă de calcul, calcul de rentabilitate fapt ce ar duce instantaneu la dispariţia caracterului de ajutor al acţiunii, aceasta ar deveni o acţiune pur comercială axată pe interes.
Personal trăiesc cu convingerea că dacă ajut pe cineva sau îi fac un bine trebuie ca persoana respectivă, cea vizată de acţiunea mea, ori să vrea acest lucru ori măcar să fie de acord cu el deoarece de nu ar fi să fie aşa s-ar putea ca totul să degenereze pâna la ceva de gen "viol"!?
Dacă ajut să o fac de aşa manieră încât cel vizat şi mai ales cei din jurul acestuia să nici nu bage de seama ce are loc, să o fac extrem de discret şi aşa cum am spus dintr-o pornire absolut spontană şi spre satisfacţia mea strict personală şi foare anonimă şi în nici într-un caz NU am voie să mă aştept la ceva de gen recunoştiinţă mai ales publică, nici în cele mai restrânse cercuri. De aşi face-o m-aş simţi eu penibil, josnic şi parşiv, murdar. Un asemenea comportament ar arăta doar existenţa unei puternice dorinţe de afirmare personală pe spinarea altora, pe cât posibil a unora cel puţin momentan mai slabi. La fel consider a fi extrem de urâte tendinţe chiar mascate de a spune eu fac bine, ajut, dar nu mi se arată nici pic de recunoştiinţă!? Cât de mic trebuie să fie cineva pentru a afişa chiar şi indirect o asemenea atitudine?
Există, din păcate mult prea mulţi care se mint pe ei înşişi făcând toate acestea la un mod, zic ei, extrem de discret, mascat şi indirect şi prin chiar străduinţele lor exagerate şi stângace în acest sens fac ca acţiunile lor să devină şi mai penibile, cu adevărat penibile. Îmi este doar milă de aceştia!
Dacă cumva cineva se recunoaşte în această din urmă descriere îl rog să nu reacţioneze în nici un fel că de ar face-o s-ar da numai de gol!