Criza financiară

Personal, din toate cele ce am auzit şi priceput eu ca laic din discuţiile legate de cea ce se numeşte "criza financiară" îmi pare că la fel ca şi cauzele însuşi fenomenul numit este doar o mare păcăleală, ca să nu spun minciună. De ce spun asta? Nimic mai simplu. De cu relativ mulţi ani în urmă la nivel de bănci "serioase, cu tradiţie şi renume" (mai ales din SUA) au început să "se creeze" şi introducă în activitatea curentă a acestora o serie de aşa numite "produse financiare*" de gen "certificate", "derivate" şi "fonduri" diverse dintre care poate cea mai cunoscută variantă sunt aşa numitele "hedgefonds". Pentru aceste fonduri, "hedgefonds", două lucruri sunt, s-ar putea spune, tipice, utilizarea de derivate şi apelarea la "vânzări blanco"(Short Sale) !? Ce este o "vânzare blanco"? Sunt operaţiuni financiare făcute în legătură cu „marfă” ce în momentul efecuării tranzacției la vânzător încă nu există. Cu alte cuvinte se fac afaceri reale cu mărfuri fictive după care se încasează comisioane reale!? Pe româneşte sunt tentat a apela la cuvintele minciună şi înşelătorie. Vezi la "Short sales" sau la varianta de limba germană "Leerverkauf". Partea cea mai "drăguţă" este acea că s-a putut constata că în cadrul unor asemenea tranzacţii financiare de tip "made in USA" managerii unor instituţii (vezi foarte recent "Goldman Sachs & Co.") au câştigat sume reale exorbitante mizând/pariind împotriva propriei instituţii!? Pare ciudat dar aşa este în afcerile cu "derivate". Vezi "Derivate". Se pare că lumea financiară modernă, mai ales cea din SUA, a degenerat într-un fel de cazinou sau agenţie de pariuri financiare şi de mult nu mai este cea ce iniţial s-a înţeles prin aceasta şi/sau de fapt ar trebui să fie!? O altă treabă foarte drăguţă este acea că se pare că la ora actuală, în foarte multe cazuri, în lumea financiară se vorbeşte despre sume pe care factic nici o bancă nu le deţine realmente, sume care cred că în totalitatea lor sunt mult mai mari decât suma monedei tipărite aflate în circulaţie!? Majoritatea băncilor garantează pentru sume pe care nu le-au deţinut nici o dată! Cum este posibil/admisibil aşa ceva? Iar simplu, datorită unui alt produs al frumoasei lumi fnanciare "made in USA"!? Mă refer aici la cea ce se numeşte "agenţie de rating". Vezi "Agenţie de rating". De fapt pentru mine doar o adunătură mizerabilă de excroci fără capital propriu dar foarte buni de gură, foarte versaţi şi "stilaţi" care în schimbul unor comisioane adecvate scriu şi publică diverse referate şi statistici despre şi pentru instituţiile care le plătesc. Ce este cel mai frumos în toată această treabă este faptul că s-a ajuns ca foarte repede chiar cei care ar trebui să ştie cel mai bine ce se ascunde de fapt în spatele acestor "agenturi de rating" au ajuns să creadă, sau cel puţin să declare asta, tot ce spun acestea şi să motiveze unele chestii şi să se bazeze în multe hotărâri luate pe afirmaţiile acestor agenturi, pe aceste "ratinguri", cerc vicios cum mai vicios nici că se poate. Ce a declanşat "criza financiară"? "Obrăznicia" unora care au avut "neobrăzarea" să ceară să li se plătească în numerar suma pentru care se garantează!? Personal cunosc cazul unei bănci a cărei valoare la bursă era pe la 200 - 300 milioane în timp ce ea garanta pentru peste 1,3 miliarde!? Ajunsă "la înghesuială" această bancă a fost nevoită să apeleze la "ajutoare de la stat" care a şi acordat cu dezinvoltură fondurile necesare motivând aceasta prin acea că un faliment al respectivei bănci ar fi avut urmări nefaste pentru economie!? Poate aveau "şefii" depuşi acolo banii proprii care trebuiau salvaţi?

* Se pare că s-a uitat deja de mult că o bancă sau altă instituţie financiară NU produce nimica ci serveşte doar la administrarea valorilor create/rezultate prin/din muncă de alte instituţii, cele cu adevărat productive ca urmare a valorificării bunurilor rezultate dintr-un proces de producţie, valori depuse spre păstrare şi administare calificată într-un loc sigur numit bancă. Ce mai fac băncile şi alte instituţii financiare este acordarea de credite şi prin aceasta crearea de fonduri proprii crescânde din dobânzile încasate. Bonitatea unei bănci poate fi apreciată prin numărul de clienţi ce apelează la serviciile ei, prin sumele pe care aceştia i le încredinţează spre păstrare, seriozitatea şi siguranţa operaţiunilor/tranzacţiilor făcute de bancă, gradul de lichiditate al băncii, toate elemente supuse secretului bancar la care realmente nici o agenţie de rating nu are acces decât eventual prin mijloace frauduloase. O bancă cu adevărat serioasă ar trebui să aibe mereu "acoperire reală" pentru toate operaţiile ce face sau pentru care garantează într-un mod care să nu poată duce la periclitarea existenţei ei şi a sumelor depuse de clienţii ei.