BP & Co.

Se pare că "micul incident" cu care la ora actuală este nevoit să se confrunte concernul BP tinde să se generalizeze şi să ducă la dezvăluirea unor adevăruri nelpăcute pentru marile concerne petroliere!? Lipsa totală a unor planuri de masuri pentru asigurarea siguranţei, lipsa măsurilor eficiente de intervenţie în caz de nevoie, lipsa oricăror preocupări în acest sens.

Se pare că era câştigurilor fără limită, a fost era nasurilor pe sus şi a închipuiţilor cărora nu li se ajungea cu prăjina la nas şi care acuma primesc nota de plată, de le convine de nu, se cam termina!? Sunt acele intreprinderi foarte lucrative care au făcut" totul şi chiar mai mult" pentru a maxima câştigurile.
S-ar putea ca nota de plată, că de cea ce se numeşte "image" nu mai vorbesc, actualmente la BP să devină un multiplu al sporurilor de câştig avute în ultimii ani pe seama eliminării preocupărilor pentru siguranţa instalaţiilor de exploatare a zăcămintelor petroliere.

Că dacă stăm strâmb şi judecăm drept unica concluzie logică este acea că în cadrul concernului BP nu a existat deja de mult timp nici un fel de preocupare serioasă/adevărată pentru elaborarea şi întreţinerea unor măsuri fezabile şi eficiente de asigurare a siguranţei lucrului cu şi la instalaţiile de exploatare a zăcămintelor petroliere. Tot ce s-a făcut până acuma de către BP la locul celui mai recent accident este doar acţionism de moment, rodul disperării şi rezultatul incompetenţei celor investiţi cu exercitarea unor funcţii pentru care nici pe departe nu deţin cunoştinţele şi experienţa necesară dar au fost "rentabili"!?

Cu gândul la BP şi cei 1500 m de la platformă la fundul mării mă gândesc dacă nu ar fi existat posibilitatea tronsonării conductei ce le lega pe acestea apelându-se la dispozitive care în caz de avarie a unui tronson să îl izoleze oprind scurgerea necontrolată de petrol în mare. De ce a fost posibil ca o explozie/avarie de la suprafaţă să se propage, ca efecte, fără nici un fel de "probleme" până la capătul conductei, 1500m?? A fost această conductă doar ca un pai de la platforma de suprafaţă, înfipt într-un aşa numit "ventil de siguranţă" cu banal rol de alibi pe fundul mării, ventil al cărui rol, mod de funcţionare şi activare era necunoscut până şi operatorilor platformei de lucru după cum s-a putut vedea în documentaţia filmată publicată?
Mai are oare BP o justificare logică acceptabilă pentru existenţa sa în continuare ca până acuma?

Utopie

Ce s-ar întâmpla dacă:

Nu ar exista NATO (Că doar şi tratatul de la Warşovia, echivalentul est al NATO a fost desfiinţat deja de mult)
Dacă din UE ar face parte şi Rusia?

Asta ar cam însemna o UE din Groenlanda până în Kamciatka, via Europa!? Alte potenţialuri, alte resurse şi altă poziţie pentru multe discuţii????

Vă ajută fantezia?

Duşmanii invizibili: speculatorii care au dat foc Casei Europa

Aşa şi-a intitulat Cătălin Alistari un foarte interesant şi actual articol pe care îl pot doar recomanda.

Ba sunt foarte vizibili numai că aceia care ar fi trebuit să îi recunoască sunt chiar ei înşişi, vezi reproşurile făcute în Senatul USA reprezentanţilor băncii (sau biroului de jocuri şi pariuri pe teme financiare) "Goldman Sachs" care au "pariat" împotriva băncii proprii doar pentru a face profituri personale cât mai mari!? Ei, şi alţii ca ei, au fost "daţi de gol" doar pentru că au folosit în scopuri particulare/personale mecanisme cu alte destinaţii şi prin asta au pus "cauza", pe ei inşişi şi pe acoliţii lor în primejdie!? De când se tot vorbea în cercurile de specialitate din toate ţările despre "fantasticele manevre şi produse financiare" aducătoare de mari profituri fără a se întreba cine plăteşte şi din ce aceste profituri? Cât de naiv trebuie să fie cineva pentru a chiar crede că din împingerea de pe un cont pe altul poate chiar între diverse bănci a unor ipoteci(DATORII) se pot obţine realmente profituri? La ora actuală, în mod normal, orice copil ştie că NU se pot achita datorii făcând alte datorii!

Dacă stai şi te uiţi doar ceva mai atent vei vedea că este rezultatul oarbei ascultări şi urmarea transpunerii oarbe şi fără pic de discernământ în viaţă a tot ce spun americanii. Se pare că tot restul lumii i-a urmat precum urmează oile măgarul. Asta s-a şi dorit de fapt!

După război au inventat cancerul financiar controlat (sau controlabil au zis ei) dirijat şi ascuns în spatele unor denumiri ca "hedge fund", "Derivate", "Certificate", "short sales", "CDS (credit default swaps) şi culmea absolută prin acele "Rating agency"!? Rating agency, nimica altceva decât o adunătură de excroci bine îmbrăcaţi cu un vocabular elevat şi oarecari cunoştinţe financiare şi de psihologie umană dar fără capital propriu care au vrut sau au fost puşi/lăsaţi (???) să "agite lumea financiară" cu o enormă energie criminală!? Au reuşit!? Merit propriu sau fabricat din umbră de cercuri interesate? Cum altfel se poate explica "autoritatea", "competenţa" şi alte atribute de care se bucură aceste de fapt birouri de jocuri şi pariuri pe teme financiare. Rezultatul uimitor al activităţii acestora este că au reuşit să păcălească întreaga lume financiară din merit sau doar pentru că au fost sprijiniţi din umbră dar foarte intens şi eficace de o anume parte a lumii financiare americane (idirect interesată de aceasta) pentru a ajunge în situaţia ca cuvântul lor să aibe "greutate"!? Cine le-a conferit competenţa, cunoştinţele şi mai ales DREPTUL de a hotărâ asupra altora, până chiar la nivel de ţări întregi??? Cine le-a cerut părerea? De ce? Cu ce scop?

Că "băieţii" o fac şi au pretenţia de a avea dreptul democratic de a o face e una dar oare restul lumii nu are acelaşi drept la fel de democratic de a le da câte un picior undeva şi de a le ignora părerea? Cât de naiv şi de credul trebuie să fie cineva pentru a da ceva pe spusele unor asemenea asociaţii criminale? Cine este interesat de părerea acestor de fapt nimeni de nici unde? Este oare posibil ca iniţial toate astea să fi fost un fel de poliţă de asigurare ascunsă, nepronunţată şi nerecunoscută oficial, foarte josnică şi parşivă pentru măcar ţinerea în frâu a economiei Europene în caz "de nevoie"? Poate un mecanism scăpat de sub control şi folosit în mod ilegal de către unii uneori în scopuri altele decât cele prevăzute, în scopuri personale de înavuţire ce au declanşat şi "întreţin" de fapt în continuare "criza", cel mai teribil produs de export "Made in USA" din ultima sută de ani!?? De fapt cea mai eficace armă de distrugere în masă dar care a avut o mică malfuncţiune datorată haloşeniei unora!?

De ce continuăm să ne lăsăm orbiţi de excroci, de ce îi admirăm în continuare în loc să îi punem la zid, să îi arătăm cu degetul ca pe leproşi, să îi excludem din cercurile civilizate şi să îi marginalizăm?

Cu alte cuvinte să spunem adevărului pe nume şi să le dăm ce li se cuvine!

Paranoia anonimatului sau cum să ne furăm căciula

În anii de după război o dată cu evoluţia şi dezvoltarea industriei chimice, a semiconductoarelor, a mediilor de stocare date, a microchipurilor şi a altora prin portofelele noastre sunt tot mai răspândite tot mai multe "carduri" cu cele mai variate destinaţii. Un "Visa card", un card pentru contul curent la bancă, unul pentru asigurarea de boală, unul pe post de carnet de conducere, unul pe post de act de identitate, card de mebru aici, card de membru acolo . . . Este „impozant” când cineva deschide portofelul şi scoate la iveală o întreagă galerie/bibliotecă multicoloră şi sclipitoare de te miri ce carduri. Pe ce ai mai multe te simţi mai important. Aproape fiecărui card îi corespunde câte un PIN care îţi conferă un grad ridicat de siguranţă şi anonimat în jungla de carduri în mijlocul căreia te mişti. Banca nu ştie la ce asigurare de boală eşti asigurat cu toate că virează în contul acesteia bani de pe contul tău (!???), asigurarea de boală ştie de la ce bancă sunt plătite medicamentele ce utilizezi chiar dacă nu cunoaşte PIN-ul corespunzător. La fel serviciul de circulaţie ştie de pe ce cont s-au virat banii pentru ultima amendă la fel cum ştie unde locuieşti din moment ce ai inmatriculat o maşină pe numele tău și ai primit prin poștă ultima poză radar!? Cam toate magazinele unde faci în mod curent cumpărături îţi cunosc numărul de cont şi adresa de vreme ce ai făcut minimum o plată cu "bani de plastic". Asigurarea de boală şi farmacia ştiu cine este medicul casei şi contul de pe care se fac plăţile specifice la fel cum ştiu ce medicamente şi cu ce frecvenţă pentru ce iei. Cardul pentru accesul la servici nu prea ştii ce ascunde chiar dacă aparent, prin lipsa unui PIN, se pare că nu ascunde alte date decât cele necesare permiterii accesului în anumite părţi ale firmei. Care sunt oare aceste date, de unde provin şi cine hotăreşte asta? Ce cuprinde actul de identitate, cel mai periculos dintre toate? Aparent toate aceste carduri îţi conferă maximum de siguranţă şi anonimat!? Dar chiar aşa este oare? Oare prin întreţeserea de informaţii şi interese suma de informaţii conţinute şi administrate prin diversele carduri ce avem fiecare oare nu deja de mult ne-au făcut să avem o proprietate de care mulţi se feresc ca dracu de tămâie, acea de transparenţă maximă? Mai nou în tot mai multe ţări există(se manifestă) intenţia (dorinţa) de a înlocui toată această "bibliotecă de carduri" cu un singur card multifuncţional care pentru fiecare secţiune funcţională are un PIN specific (legătură bancară, Visa, . . .). Ce neruşinare şi ce inconşienţă!? Se pare că cei care propun asemenea inepţii sunt total inconştienţi şi nu sunt în stare să realizeze căror pericole ne expun prin aşa ceva!? Se poate ajunge, spun unii, până la furtul de identitate, se fură informația mea genetică, amprentele și datele mele antropometrice!? Ce înseamnă asta? Dacă mă privesc în oglindă nu mă mai recunosc? Nu mai am DNA-ul propriu în organismul meu? Dacă cineva neautorizat cunoaște DNA-ul meu îl poate depune undeva ca pe o dovadă falsă în scopuri criminale? Dacă știe cum mă numesc și își îsușește numele meu? Nenumărate pericole la care nici nu ne-am gândit până acuma. Dacă cineva pierde sau i se fură cardul acesta? Ce risc enorm de a deveni total transparent şi vulnerabil. Ce "neruşinare cruntă şi violare a drepturilor cetăţeneşti şi democratice" este stocarea de date personale de identificare ca amprente, DNA şi alte date biometrice pe cardul de identitate sau în secţiunea corespunzătoare a cardului unic multifuncţional!? Ce "enorm pericol" ar fi stocarea pe acesta a unor date ca grupa sangvină, bolile cronice şi tratamentele aplicate în mod curent, mai ales în cazul unui accident. Există pericolul imintent ca în caz de accident personalul sanitar să afle repede, chiar la locul accidentului (ce tâmpenie inutilă și riscantă) ce poate şi ce trebuie făcut cu un anume pacient şi astfel să îi salveze viaţa. Dar de ce să nu mor cu anonimatul asigurat în mod liber și democratic decât să trăiesc (să fiu salvat) cu pericolul iminent al divulgării secretului identităţii mele (drept cetăţenesc elementar), treabă care poate merge poate chiar până la furtul identității mele!? Mă tot întreb ce este oare de preferat, să fii mort demn, cu identitatea și drepturile democratice nealterate sau viu cu oarece scăpări de detalii referitoare la identitate, cu drepturile democratice și demnitatea de om puțin ciuntite? Care este diferenţa între cazul pierderii unui card unic multifuncţional şi a unui portofel ce conţine "biblioteca de carduri"? Există mulţi care poartă fiecare card în câte un protofel separat plasat în alt buzunar aflat sub cheie? Alții refuză cu vehemență chiar și numai idea existenței unui personal ID card ca fiind o flagrantă încălcare a celor mai elementare libertăți și drepturi democratice ale omului, a demnității de om, în timp ce la fiecare pas împroșcă, poluează din abundență și cu maximă dezinvoltură mediul ambiant cu toate datele lor personale!?

Oare am prostit, am fost deja prostiți în așa hal încât foarte mulți dintre noi nu mai suntem în stare să realizăm că de mult avem transparența apei de izvor, de o acceptăm sau nu, de o realizăm sau nu?

Ce se întâmplă cu noi ca oameni? Ne depersonalizăm tot mai mult, devenim tot mai asociali, avem tot mai mult de ascuns, ne ascundem tot mai mult? De ce ne este frică, de cine ne temem, ce avem de ascuns şi din ce motiv? De ce vrem neapărat să existăm pe cât se poate total anonimi? Ne pierdem sau chiar aruncăm în mod voit şi intenţionat calitatea de oameni, de făptură socială, pentru a deveni în tot mai mare măsură purtători anonimi de secrete? Vom ajunge să vrem să ne uităm şi propriul nume doar de dragul anonimatului perfect? Devenim, încet, încet o adunătură, că de societate nu mai poate fi vorba în asemenea condiţii, de paranoici total lipsiţi de personalitate dirijaţi de medii și cu creierele spălate după interesele. . .ale cui interese?

Devenim, fiecare din noi, câte un nimeni de nici unde!

De ce ne furăm căciula?

UE, perspective şi şanse. . .

Grecia, sămânţă de necazuri eterne!? Când a fost linişte în Grecia? Dacă a făst cândva linişte cât a ţinut aceasta? Care regim a fost bun în Grecia? Pentru cine a fost bun? Cât a durat un regim în Grecia? A fost vre-o dată stabilitate în Grecia? De ce? UE? Amestec eterogen de formaţiuni statale cu puternice, pregnante şi vechi specificuri/tradiţii naţionale de multe ori în contradicţie sau chiar parţial incompatibile între ele de secole pe plan cultural, juridic, politic, social şi economic. Ce şanse are un asemenea amestec altele decât ca cândva sa se "rupă" în părţile sale (ne)componente doar că toate de acuma într-o stare generală mai proastă decât cea iniţială!? La ce va duce asta? La o atitudine reciprocă mai rea decât cea de după război!? Ce măsuri de compatibilizare reciprocă între viitoarele membre ale uniunii au avut loc cu adevărat înainte de "unire"? A avut loc aşa ceva? Există cu adevărat puncte de vedere comune, responsabilităţi şi interese comune puse în aplicare la un mod comun şi coordonat sau părţile s-au mulţumit doar să "înlăture" diferenţele ignorându-le prin apelarea la tot soiul de manevre de diversiune? Diferenţa este enormă şi urmările pot fi catastrofale. Care este "numitorul comun" al UE pe plan cultural, legislativ, economic, politic, social şi militar? Există aşa ceva sau s-a ajuns la o şi mai mare diferneţiere naţională . . . la o adevărată scoatere în evidenţă a diferenţelor existente? Există cu adevărat responsabilităţi comune duse de către toţi membrii comunităţii în egală măsură cu aceleaşi mijloace în acelaşi scop? Dacă ar fi să comparăm UE cu o balanţă aceasta ar trebui să fie reprezentată în total dezechilibru, un taler sus de tot altul jos de tot!? Pe de o parte "membrii fondatori" şi pe de alta "veniturile". Care sunt diferenţele? Unii cu drept de cuvânt alţii cu drept de a asculta. "Membrii fondatori" sperau să primească piaţă de desfacere avantajoasă extinsă concomitent cu mână de lucru avantajoasă simultan cu extinderea în extremul orient a "globalozării" în timp ce "venitura" spera să ajungă la locuri de muncă avantajoase în condiţii neavute înainte. La ce s-a ajuns? La decepţie totală pe toată linia şi la toţi!? De ce? Din haloşenie şi incompetenţă crasă. Din propagarea oarbă şi fără discernământ, de unde atâta, a unor principii de genul "the american way". De ce spun asta? Fără discernământ că din incompetenţa care este urmarea firească a stării tot mai dezastruoase a pregătirii şi experienţei profesionale precum şi a orizontului cultural-politic şi ştiinţific tot mai îngust al "specialiştilor" care judecă gradul de aplicapilitate al unor asemenea teze la condiţiile europene nu poate rezulta altceva. Dar chiar există cu adevărat ceva ce să poată fi numit "condiţii europene"? Câte concepţii de viaţă fundamental diferite (co)există simultan în UE? Câte culturi diferite şi la ce nivele specifice (co)există simultan în UE? Sunt acestea compatibile între ele?

Macaroana tăiată. . .

Se pare că încep să se ia diverse măsuri unele chiar eficiente și ce este mai important împotriva adevăratului rău!? Așa se face că în Germania au fost interzse unele „vânzări blanco” și se pun condiții tot mai drastice funcționării acelor ominoase „hedge funds” nu degeaba numite și „lăcuste” și altor așa numite „produse financiare”!? Profitorii acestora nu sunt prea încântați de toate acestea dar se pare că UE și Germania este poate chiar primul stat care a luat asemenea măsuri. Democrația este bună și frumoasă câtă vreme nu vin diverse tipuri de excroci de genul celor care întrețin cea ce cu puțin timp înainte am numit „agenții de pariuri și jocuri financiare” și își fac la liber de cap în baza „libertăților cetățenești și democratice” greșit interpretate și mai au și pretenția să fie protejați de stat prin hotărâri judecătorești luate de judecători „mânjiți”, semidocți, inculți și înbuibați. După protestele „lăcustelor” ce altceva este de crezut? Se limitează astfel prin măsurile luate posibilitatea de speculă necontrolată, jaful, în lumea financiară, pe termen lung sau doar . . . Păcat că doar se limitează asemenea activități ce de fapt ar trebui interzise de tot și pedepsite fără milă. Că ar fi bine dacă acei excroci cu cravată și limbaj elevat nu ar uita că democrația NU înseamnă lipsă de reglementare și supraveghere și nici jaf la liber!

Din limbajul lumii financiare ar trebui eliminate cu desăvârșire expresii ca „produse financiare”, „hedgefund”, „derivate”, „vânzări blanco” precum și introducerea și utilizarea altora cu sens echivalent care servesc doar la practicarea jafului organizat și a înșelătoriei la scară mare. La fel ar trebui interzisă activitatea acelor așa numite „agenții de rating”, de fapt doar „agenții de pariuri și jocuri financiare”.

Speculații

În urma multelor și mai ales ciudatelor detzvăluiri ce au avut loc în ultima vreme în legătură cu unele practici cel puțin ciudate ale unor instituții ce au pretenția de a fi numite și considerate „ instituții financiare serioase și cu tradiție” se nasc diverse întrebări.
Așa de pildă de naște întrebarea dacă nu cumva toată așa numita „criză financiară” și urmările acesteia nu cumva s-ar putea să fie urmarea directă a unor manevre combinate și sincronizate corespunzător și pe termene lungi a unor „instituții financiare independente și cu renume”? Adică niște „creații” sintetice, voite și intenționate dar total artifciale și controlate.
Nu este oare posibil ca niște agenții de pariuri și jocuri financiare din acelea care se numesc „instituții financiare și agenții de rating” să fi creat, prin activitățile lor cu orientare clară și mai ales „independentă” condiții propice activităților altor instituții asemnănătoare care prin crearea și propagarea pe piață a unor „produse financiare” de înaltă calitate au dus la momentul potrivit și perfect sincronizat cu activitatea generală la profituri proprii maxime și la falimentul investorilor, al fraierilor creduli ce au investit.
La fel se pune întrebarea dacă nu cumva o asociație a acestui gen de „agenturi de jocuri și pariuri financiare”, că NU le mai pot numi altfel, nu a fost și mai este în stare să ducă la falimentul până și a unei țări, vezi Grecia”?

Oare nu au fost create și sprijinite acestea chiar pentru a elimina, indiferent de mijloacele folosite, la timpul potrivit o eventuală concurență incomodă? Oare pentru „anume cineva” nu este o adevărată binefacere faptul că actualmente NU numai Grecia dar chiar întreaga UE are probleme? Suntem chiar atât de orbi sau miopi de nu vedem așa ceva, de nu recunoaștem la timp cine ne sunt „prietenii” și ce hram poartă ei?

Cine și pe baza căror criterii a acordat acestor „agenții de jocuri și pariuri financiare” această credibilitate mult exagerată? Nu este oare rezultaul unor activități „independente” dar într-un cerc cum mai vicios nici că se poate? Din păcate trebuie să recunoaștem că prost nu e cel ce vinde asemenea „gogoși” ci cel care de bună credință le cumpără, halosul prost ce se repede să le cumpere. Că mă tot întreb cât de prost trebuie să fie cineva care sprijină activități de genul „vânzare blanco”? Vând nimic dar scot profit!?

Ce produc grecii?

La repezeală și foarte instantaneu parcă ași spune Tzatziki, Ouzo, Feta și . . . ? Mai ce? Pagubă! Nu, mai produc și oarece ulei de măsline chiar dacă mai cunoscut este cel italian și cel spaniol!? Ce le asigură grecilor „produsul social brut” din care prin economiile propuse de UE să reducă muntele de datorii? Au grecii realmente un produs social brut care este în stare să acopere necesarul intern după introducerea economiilor propuse? Există realmente un excedent al produsului social brut grecesc din care să se plătească datoriile? S-a trecut la a se cere ca și în restul statelor UE să se facă economii. La ce se va ajunge? Se va reduce poate și turismul și cu asta una din principalele surse de venit dacă nu chiar unica adevărată a grecilor, poate până la dispariţia totală!? Și atunci?? Dar uite că se naște o întrebare. De ce și cu ce să ajutăm grecii? Pentru minciuna şi înşelătoria cu care au intrat în rândul statelor cu Euro? Pentru superficialitatea şi incompetenţa cu care respectarea condiţiilor de aderare la "zona Euro" au fost verificate de responsabili? Ca să trebuiască să facem noi, restul, economii? Se reproșează acuma nemților că ar fi trăit peste posibilități!? Campionii exportului!? S-a exagerat, asta e sigur, dar nu noi populația, NU, guvernele care se înghesiue să finanțeze cu bani de impozite diverse misiuni de pace și ajutor pe te miri unde și la cine, se înghesiue să salveze excrocii din lumea financiară ș.a.m.d.

Interesant nu?

Oare lor, grecilor, li se poate mulţumi că relaţia Euro - Dollar a evoluat de la 1:1,4.. la 1:1,2.. ?

Răpire/deturnare cosmică?

Recent a fost publicat un articol referitor la sonda spaţială "Voyager 2" trimisă în spaţiu cu cca. 33 de ani în urmă. Cu oarecare timp în urmă s-a făcut, în legătură cu această sondă, o constatare ciudată. S-a observat că de nişte săptămâni încoace se recepţionează o serie de semnale cel puţin ciudate dacă nu chiar derutante transmise de această sondă!? Multe detalii oficiale în legătură cu aceasta nu am reuşit să găsesc, doar nişte presupuneri, unele deosebit de interesante şi de aşteptat. Unele, aşi zice foarte precaute (de înţeles) dintre acestea se pot găsi la adresa

Voyager - The Interstelar. . .

Se presupune, printre altele (nu neapărat pe această pagină), cum că sonda s-ar putea să fi ajuns în mâinile reprezentanţilor unei civilizaţii extraterestre care o utilizează, după o serie de adaptări corespunzătoare şi foarte calificate pentru a ne trimite o serie de informaţii sub forma acea "bizară şi derutantă" poate corespunzătoare limbii/vorbirii lor curente!? Ce ar spune aşa ceva? Ar spune că cei ce au dat de sondă dispun de un bagaj extrem de respectabil de cunoştinţe şi capacităţi tehnice pe care le-au folosit relativ repede pentru a face o încercare de luare de legătură cu noi. Respectivii au recunoscut repede că este vorba de un obiect tehnic creat de o civilizaţie şi au înţeles modul ei de funcţionare şi scopul pentru care a fost creat şi trimis în spaţiu obiectul pe care au ştiut/învăţat să îl folosească în mod adecvat.

O altă presupunere nu foarte nerealistă ar fi acea că după 33 de ani de "viaţă" în condiţii cosmice, o performanță oricum foarte respectabilă, să fie vorba doar de o pană banală, aşteptabilă şi acceptabilă. Poate varianta cea mai plauzibilă!

În paranoia ce mă caracterizează, asemănător celor care neagă aselenizarea, parcă aşi fi tentat să presupun că NU este chiar imposibil să poată fi vorba de o stare programată de la bun început chiar din laboratoarele ce au creat pe Pământ sonda, deci o funcţionare programată, normală şi voită cu anume scopuri nedeclarate . . . de a crea senzație.

Ca de la sine se mai nasc doar câteva întrebări. Dacă cei care „manipulează” sonda sunt atât de evoluați de ce nu au „recalculat” traiectoria ei pentru a determina locul de unde aceasta provine? De ce nu au încercat după aceasta la modul vizibil să intre în legătură cu noi „de aproape” sau chiar „direct” ci o fac de la distanță? Este această distanță pentru ei ceva corespunzător noțiunii noastre de „aproape direct”? Precauție?

Ipoteze, presupuneri. . .

Și încă o întrebare. De ce să acceptăm varianta cea mai fantastică și nu pe cea mai simplă și plauzibilă?

Industrie. . .

Ce este şi ce se înţelege prin conceptul de industrie? Conform definiţiei pentru înţelesul acestui cuvânt prin acesta se înţelege o ramură a economiei şi anume acea ramură care prin prelucrarea de materii şi materiale la scară mare în fabrici şi intreprinderi cu un înalt grad de mecanizare şi automatizare crează diverse bunuri materiale. Se mai menţionează în definiţie că se va face o diferenţă între meşteşuguri şi industrie. În mod cu totul eronat se vorbeşte uneori, mult prea des, ca dovadă a creşterii gradului de incultură a celor ce o fac şi a lipsei lor crase de cunoştinţe de specialitate, despre chestii ca "industria turismului" sau "industria muzicii" şi alte asemenea şi mai nou despre ceva numit "industria financiară"!?
Ce bunuri materiale crează cea ce unii numesc "industria financiară"? În ultima vreme doar pagube, este adevărat că multe, mult prea multe şi comparabile cu cantitatea de bunuri creată de industria adevărată dar tot numai pagube? De când este o pagubă un bun material? Sau intenţionează prin aceasta branşa de specialitate să anunţe, să ne avertizeze, că va trece la producerea în serie mare, industrială, a şi mai multor pagube?

Criza financiară

Personal, din toate cele ce am auzit şi priceput eu ca laic din discuţiile legate de cea ce se numeşte "criza financiară" îmi pare că la fel ca şi cauzele însuşi fenomenul numit este doar o mare păcăleală, ca să nu spun minciună. De ce spun asta? Nimic mai simplu. De cu relativ mulţi ani în urmă la nivel de bănci "serioase, cu tradiţie şi renume" (mai ales din SUA) au început să "se creeze" şi introducă în activitatea curentă a acestora o serie de aşa numite "produse financiare*" de gen "certificate", "derivate" şi "fonduri" diverse dintre care poate cea mai cunoscută variantă sunt aşa numitele "hedgefonds". Pentru aceste fonduri, "hedgefonds", două lucruri sunt, s-ar putea spune, tipice, utilizarea de derivate şi apelarea la "vânzări blanco"(Short Sale) !? Ce este o "vânzare blanco"? Sunt operaţiuni financiare făcute în legătură cu „marfă” ce în momentul efecuării tranzacției la vânzător încă nu există. Cu alte cuvinte se fac afaceri reale cu mărfuri fictive după care se încasează comisioane reale!? Pe româneşte sunt tentat a apela la cuvintele minciună şi înşelătorie. Vezi la "Short sales" sau la varianta de limba germană "Leerverkauf". Partea cea mai "drăguţă" este acea că s-a putut constata că în cadrul unor asemenea tranzacţii financiare de tip "made in USA" managerii unor instituţii (vezi foarte recent "Goldman Sachs & Co.") au câştigat sume reale exorbitante mizând/pariind împotriva propriei instituţii!? Pare ciudat dar aşa este în afcerile cu "derivate". Vezi "Derivate". Se pare că lumea financiară modernă, mai ales cea din SUA, a degenerat într-un fel de cazinou sau agenţie de pariuri financiare şi de mult nu mai este cea ce iniţial s-a înţeles prin aceasta şi/sau de fapt ar trebui să fie!? O altă treabă foarte drăguţă este acea că se pare că la ora actuală, în foarte multe cazuri, în lumea financiară se vorbeşte despre sume pe care factic nici o bancă nu le deţine realmente, sume care cred că în totalitatea lor sunt mult mai mari decât suma monedei tipărite aflate în circulaţie!? Majoritatea băncilor garantează pentru sume pe care nu le-au deţinut nici o dată! Cum este posibil/admisibil aşa ceva? Iar simplu, datorită unui alt produs al frumoasei lumi fnanciare "made in USA"!? Mă refer aici la cea ce se numeşte "agenţie de rating". Vezi "Agenţie de rating". De fapt pentru mine doar o adunătură mizerabilă de excroci fără capital propriu dar foarte buni de gură, foarte versaţi şi "stilaţi" care în schimbul unor comisioane adecvate scriu şi publică diverse referate şi statistici despre şi pentru instituţiile care le plătesc. Ce este cel mai frumos în toată această treabă este faptul că s-a ajuns ca foarte repede chiar cei care ar trebui să ştie cel mai bine ce se ascunde de fapt în spatele acestor "agenturi de rating" au ajuns să creadă, sau cel puţin să declare asta, tot ce spun acestea şi să motiveze unele chestii şi să se bazeze în multe hotărâri luate pe afirmaţiile acestor agenturi, pe aceste "ratinguri", cerc vicios cum mai vicios nici că se poate. Ce a declanşat "criza financiară"? "Obrăznicia" unora care au avut "neobrăzarea" să ceară să li se plătească în numerar suma pentru care se garantează!? Personal cunosc cazul unei bănci a cărei valoare la bursă era pe la 200 - 300 milioane în timp ce ea garanta pentru peste 1,3 miliarde!? Ajunsă "la înghesuială" această bancă a fost nevoită să apeleze la "ajutoare de la stat" care a şi acordat cu dezinvoltură fondurile necesare motivând aceasta prin acea că un faliment al respectivei bănci ar fi avut urmări nefaste pentru economie!? Poate aveau "şefii" depuşi acolo banii proprii care trebuiau salvaţi?

* Se pare că s-a uitat deja de mult că o bancă sau altă instituţie financiară NU produce nimica ci serveşte doar la administrarea valorilor create/rezultate prin/din muncă de alte instituţii, cele cu adevărat productive ca urmare a valorificării bunurilor rezultate dintr-un proces de producţie, valori depuse spre păstrare şi administare calificată într-un loc sigur numit bancă. Ce mai fac băncile şi alte instituţii financiare este acordarea de credite şi prin aceasta crearea de fonduri proprii crescânde din dobânzile încasate. Bonitatea unei bănci poate fi apreciată prin numărul de clienţi ce apelează la serviciile ei, prin sumele pe care aceştia i le încredinţează spre păstrare, seriozitatea şi siguranţa operaţiunilor/tranzacţiilor făcute de bancă, gradul de lichiditate al băncii, toate elemente supuse secretului bancar la care realmente nici o agenţie de rating nu are acces decât eventual prin mijloace frauduloase. O bancă cu adevărat serioasă ar trebui să aibe mereu "acoperire reală" pentru toate operaţiile ce face sau pentru care garantează într-un mod care să nu poată duce la periclitarea existenţei ei şi a sumelor depuse de clienţii ei.

Sindromul paradox

Citind acest titlu unii dintre voi se vor întreba, pe drept cuvânt, ce dracu înseamnă asta? Este, ca şi de multe alte ori, un produs al unei "minţi odihnite" de laic fără cunoştiinţe de specialitate care când nu are ceva mai bun de făcut debitează "diverse" şi ajunge la a da păreri în legătură cu te poţi doar mira ce!?

Dar despre ce este vorba de data aceasta? După cum foarte bine bănuiţi este vorba despre cea ce am denumit "Sindromul paradox"! Ce este acesta? Admiţând existenţa aşa numitelor îmbolnăviri "neuro-vegetative"(mai de grabă boli imaginare, inchipuite şi de cele mai multe ori autoinduse care constau şi mai ales se manifestă doar prin senzaţii şi NU prin stări *) aşi fi tentat, ca laic, să spun că despre aşa ceva este vorba. Mai exact susţin că este vorba de acea stare în care "cel afectat" trăieşte o senzaţie de satisfacţie datorată confirmării faptului după care potrivit prezicerilor făcute de către "cel afectat", în anume condiţii numite de către "cel afectat" acesta trăieşte o anume senzaţie de mal(=rău la modul general sau doar un anume fel, selectat, de rău). Ori, a avea o satisfacţie datorată apariţiei unei stări de mal, de fapt mult mai mult a unei senzaţii decât stări de mal, este ceva paradoxal, de acea denumirea de "Sindrom paradox". De fapt satisfacţia nu se datorează atât senzaţiei de mal cât confirmării apariţiei acesteia în condiţiile numite de "cel afectat". Un alt fel de a spune "vedeţi că am avut dreptate, am ştiut că aşa va fi"!?

Să fie aceasta, la fel ca şi multe alte "afecţiunii neuro-vegetative" o urmare/manifestare a unei senzaţii, de cele mai multe ori în mult mai mare măsură şi de cele mai multe ori doar autodinduse decât reale avute de "cel afectat" care se simte/consideră a nu primi suficientă atenţie de la cei din jur, o urmare a unei senzaţii de neglijare de cele mai multe ori mult mai mult autoinduse decât reale, de fapt o urmare directă sau indirectă a unui "trai prea bun" şi de fapt prin aceasta plictisitor că de fapt lipsit de griji al unor oameni care nu sunt în stare să se auto-ocupe, să găsească satisfacţie în cea ce fac, poate pentru că fac prea puţin sau nu sunt în stare să găsească o ocupaţie reală, banală care să le dea satisfacţie, nu au probleme reale de rezolvat, oameni care nu sunt de multe ori în stare să vadă frumosul ce îi înconjoară mereu şi peste tot, oameni pe care prea multe lucruri îi lasă "reci". Oameni care poate aşteaptă să se întâmple "extraordinarul", să vină "Făt Frumos"!? Puţin narcisişti?
Oameni care în prea mare măsură doar trec prin viaţă, pur şi simplu trec.

Poate fi o urmare a unei anume influenţe a unor puncte de vedere, concepţii şi a unui anume fel de viaţă, total nerealist şi fals că imaginar, propagat în mult prea mare măsură de medii şi apreciat fals şi total greşit de către "cel afectat"?

*Ciudat este de constatat că de multe ori cei "suferinzi de o afecţiune neuro-vegetativă" se autoconsideră/prezintă a fi mai bolnavi/suferinzi decât unul care este bolnav de cancer!? Dar, de fapt, este NORMAL, cel bolnav de cancer are un scop, VREA SĂ TRĂIASCĂ, cel cu o boală neuro-vegetativă vrea doar să se vaite justificat, să atragă atenţia.şi pe undeva poate ajunge chiar să fie, chiar dacă doar în subconştient, invidios pe cel cu adevărat bolnav!? Şi nu este acesta un "Sindrom paradox"?

"GAURĂ NEAGRĂ" - încercare de definiţie

Pe undeva sunt tentat să spun că prin "gaură neagră" se înţelege acel loc, sau acele locuri din/în spaţiu în care au loc următoarele:

- Toate undele (oscilaţiile) ajung totdeauna perechi
- Elementele unei perechi, toate şi totdeauna vin din direcţii opuse
- Elementele unei perechi au totdeauna aceiaşi frecvenţă şi amplitudine
- Componentele unei perechi sunt totdeauna defazate cu "pi".

Asta ar avea ca urmare :

Prin însumare/interferare(distructivă) pentru fiecare pereche amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi "0" (zero), la fel frecvenţa ceea ce va duce la apariţia, în acest loc, a unei cantităţi de energie potenţială, NU la dispariţia ei. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Această energie potenţială este în continuă creştere şi va duce la apariţia în spaţiu a unei zone în care vom avea o mereu mai mare cantitate de energie care va avea şi o densitate de energie mereu crescândă.

Vom avea o "zonă" în care de la un anume moment dat totul intră dar nimica nu mai iese, o gaură neagră!?

Mergând mai departe, la atingerea unei anume cantităţi minime de energie într-o asemenea zonă concomitent cu atingerea unei concentraţii minime necesare, prin influenţa unor factori externi/interni favorabili se va declanşa un proces de transformare a energiei în cea ce numim materie, se va naşte o stea!