Sindromul paradox

Citind acest titlu unii dintre voi se vor întreba, pe drept cuvânt, ce dracu înseamnă asta? Este, ca şi de multe alte ori, un produs al unei "minţi odihnite" de laic fără cunoştiinţe de specialitate care când nu are ceva mai bun de făcut debitează "diverse" şi ajunge la a da păreri în legătură cu te poţi doar mira ce!?

Dar despre ce este vorba de data aceasta? După cum foarte bine bănuiţi este vorba despre cea ce am denumit "Sindromul paradox"! Ce este acesta? Admiţând existenţa aşa numitelor îmbolnăviri "neuro-vegetative"(mai de grabă boli imaginare, inchipuite şi de cele mai multe ori autoinduse care constau şi mai ales se manifestă doar prin senzaţii şi NU prin stări *) aşi fi tentat, ca laic, să spun că despre aşa ceva este vorba. Mai exact susţin că este vorba de acea stare în care "cel afectat" trăieşte o senzaţie de satisfacţie datorată confirmării faptului după care potrivit prezicerilor făcute de către "cel afectat", în anume condiţii numite de către "cel afectat" acesta trăieşte o anume senzaţie de mal(=rău la modul general sau doar un anume fel, selectat, de rău). Ori, a avea o satisfacţie datorată apariţiei unei stări de mal, de fapt mult mai mult a unei senzaţii decât stări de mal, este ceva paradoxal, de acea denumirea de "Sindrom paradox". De fapt satisfacţia nu se datorează atât senzaţiei de mal cât confirmării apariţiei acesteia în condiţiile numite de "cel afectat". Un alt fel de a spune "vedeţi că am avut dreptate, am ştiut că aşa va fi"!?

Să fie aceasta, la fel ca şi multe alte "afecţiunii neuro-vegetative" o urmare/manifestare a unei senzaţii, de cele mai multe ori în mult mai mare măsură şi de cele mai multe ori doar autodinduse decât reale avute de "cel afectat" care se simte/consideră a nu primi suficientă atenţie de la cei din jur, o urmare a unei senzaţii de neglijare de cele mai multe ori mult mai mult autoinduse decât reale, de fapt o urmare directă sau indirectă a unui "trai prea bun" şi de fapt prin aceasta plictisitor că de fapt lipsit de griji al unor oameni care nu sunt în stare să se auto-ocupe, să găsească satisfacţie în cea ce fac, poate pentru că fac prea puţin sau nu sunt în stare să găsească o ocupaţie reală, banală care să le dea satisfacţie, nu au probleme reale de rezolvat, oameni care nu sunt de multe ori în stare să vadă frumosul ce îi înconjoară mereu şi peste tot, oameni pe care prea multe lucruri îi lasă "reci". Oameni care poate aşteaptă să se întâmple "extraordinarul", să vină "Făt Frumos"!? Puţin narcisişti?
Oameni care în prea mare măsură doar trec prin viaţă, pur şi simplu trec.

Poate fi o urmare a unei anume influenţe a unor puncte de vedere, concepţii şi a unui anume fel de viaţă, total nerealist şi fals că imaginar, propagat în mult prea mare măsură de medii şi apreciat fals şi total greşit de către "cel afectat"?

*Ciudat este de constatat că de multe ori cei "suferinzi de o afecţiune neuro-vegetativă" se autoconsideră/prezintă a fi mai bolnavi/suferinzi decât unul care este bolnav de cancer!? Dar, de fapt, este NORMAL, cel bolnav de cancer are un scop, VREA SĂ TRĂIASCĂ, cel cu o boală neuro-vegetativă vrea doar să se vaite justificat, să atragă atenţia.şi pe undeva poate ajunge chiar să fie, chiar dacă doar în subconştient, invidios pe cel cu adevărat bolnav!? Şi nu este acesta un "Sindrom paradox"?