Răpire/deturnare cosmică?

Recent a fost publicat un articol referitor la sonda spaţială "Voyager 2" trimisă în spaţiu cu cca. 33 de ani în urmă. Cu oarecare timp în urmă s-a făcut, în legătură cu această sondă, o constatare ciudată. S-a observat că de nişte săptămâni încoace se recepţionează o serie de semnale cel puţin ciudate dacă nu chiar derutante transmise de această sondă!? Multe detalii oficiale în legătură cu aceasta nu am reuşit să găsesc, doar nişte presupuneri, unele deosebit de interesante şi de aşteptat. Unele, aşi zice foarte precaute (de înţeles) dintre acestea se pot găsi la adresa

Voyager - The Interstelar. . .

Se presupune, printre altele (nu neapărat pe această pagină), cum că sonda s-ar putea să fi ajuns în mâinile reprezentanţilor unei civilizaţii extraterestre care o utilizează, după o serie de adaptări corespunzătoare şi foarte calificate pentru a ne trimite o serie de informaţii sub forma acea "bizară şi derutantă" poate corespunzătoare limbii/vorbirii lor curente!? Ce ar spune aşa ceva? Ar spune că cei ce au dat de sondă dispun de un bagaj extrem de respectabil de cunoştinţe şi capacităţi tehnice pe care le-au folosit relativ repede pentru a face o încercare de luare de legătură cu noi. Respectivii au recunoscut repede că este vorba de un obiect tehnic creat de o civilizaţie şi au înţeles modul ei de funcţionare şi scopul pentru care a fost creat şi trimis în spaţiu obiectul pe care au ştiut/învăţat să îl folosească în mod adecvat.

O altă presupunere nu foarte nerealistă ar fi acea că după 33 de ani de "viaţă" în condiţii cosmice, o performanță oricum foarte respectabilă, să fie vorba doar de o pană banală, aşteptabilă şi acceptabilă. Poate varianta cea mai plauzibilă!

În paranoia ce mă caracterizează, asemănător celor care neagă aselenizarea, parcă aşi fi tentat să presupun că NU este chiar imposibil să poată fi vorba de o stare programată de la bun început chiar din laboratoarele ce au creat pe Pământ sonda, deci o funcţionare programată, normală şi voită cu anume scopuri nedeclarate . . . de a crea senzație.

Ca de la sine se mai nasc doar câteva întrebări. Dacă cei care „manipulează” sonda sunt atât de evoluați de ce nu au „recalculat” traiectoria ei pentru a determina locul de unde aceasta provine? De ce nu au încercat după aceasta la modul vizibil să intre în legătură cu noi „de aproape” sau chiar „direct” ci o fac de la distanță? Este această distanță pentru ei ceva corespunzător noțiunii noastre de „aproape direct”? Precauție?

Ipoteze, presupuneri. . .

Și încă o întrebare. De ce să acceptăm varianta cea mai fantastică și nu pe cea mai simplă și plauzibilă?