UE, perspective şi şanse. . .

Grecia, sămânţă de necazuri eterne!? Când a fost linişte în Grecia? Dacă a făst cândva linişte cât a ţinut aceasta? Care regim a fost bun în Grecia? Pentru cine a fost bun? Cât a durat un regim în Grecia? A fost vre-o dată stabilitate în Grecia? De ce? UE? Amestec eterogen de formaţiuni statale cu puternice, pregnante şi vechi specificuri/tradiţii naţionale de multe ori în contradicţie sau chiar parţial incompatibile între ele de secole pe plan cultural, juridic, politic, social şi economic. Ce şanse are un asemenea amestec altele decât ca cândva sa se "rupă" în părţile sale (ne)componente doar că toate de acuma într-o stare generală mai proastă decât cea iniţială!? La ce va duce asta? La o atitudine reciprocă mai rea decât cea de după război!? Ce măsuri de compatibilizare reciprocă între viitoarele membre ale uniunii au avut loc cu adevărat înainte de "unire"? A avut loc aşa ceva? Există cu adevărat puncte de vedere comune, responsabilităţi şi interese comune puse în aplicare la un mod comun şi coordonat sau părţile s-au mulţumit doar să "înlăture" diferenţele ignorându-le prin apelarea la tot soiul de manevre de diversiune? Diferenţa este enormă şi urmările pot fi catastrofale. Care este "numitorul comun" al UE pe plan cultural, legislativ, economic, politic, social şi militar? Există aşa ceva sau s-a ajuns la o şi mai mare diferneţiere naţională . . . la o adevărată scoatere în evidenţă a diferenţelor existente? Există cu adevărat responsabilităţi comune duse de către toţi membrii comunităţii în egală măsură cu aceleaşi mijloace în acelaşi scop? Dacă ar fi să comparăm UE cu o balanţă aceasta ar trebui să fie reprezentată în total dezechilibru, un taler sus de tot altul jos de tot!? Pe de o parte "membrii fondatori" şi pe de alta "veniturile". Care sunt diferenţele? Unii cu drept de cuvânt alţii cu drept de a asculta. "Membrii fondatori" sperau să primească piaţă de desfacere avantajoasă extinsă concomitent cu mână de lucru avantajoasă simultan cu extinderea în extremul orient a "globalozării" în timp ce "venitura" spera să ajungă la locuri de muncă avantajoase în condiţii neavute înainte. La ce s-a ajuns? La decepţie totală pe toată linia şi la toţi!? De ce? Din haloşenie şi incompetenţă crasă. Din propagarea oarbă şi fără discernământ, de unde atâta, a unor principii de genul "the american way". De ce spun asta? Fără discernământ că din incompetenţa care este urmarea firească a stării tot mai dezastruoase a pregătirii şi experienţei profesionale precum şi a orizontului cultural-politic şi ştiinţific tot mai îngust al "specialiştilor" care judecă gradul de aplicapilitate al unor asemenea teze la condiţiile europene nu poate rezulta altceva. Dar chiar există cu adevărat ceva ce să poată fi numit "condiţii europene"? Câte concepţii de viaţă fundamental diferite (co)există simultan în UE? Câte culturi diferite şi la ce nivele specifice (co)există simultan în UE? Sunt acestea compatibile între ele?