Paranoia anonimatului sau cum să ne furăm căciula

În anii de după război o dată cu evoluţia şi dezvoltarea industriei chimice, a semiconductoarelor, a mediilor de stocare date, a microchipurilor şi a altora prin portofelele noastre sunt tot mai răspândite tot mai multe "carduri" cu cele mai variate destinaţii. Un "Visa card", un card pentru contul curent la bancă, unul pentru asigurarea de boală, unul pe post de carnet de conducere, unul pe post de act de identitate, card de mebru aici, card de membru acolo . . . Este „impozant” când cineva deschide portofelul şi scoate la iveală o întreagă galerie/bibliotecă multicoloră şi sclipitoare de te miri ce carduri. Pe ce ai mai multe te simţi mai important. Aproape fiecărui card îi corespunde câte un PIN care îţi conferă un grad ridicat de siguranţă şi anonimat în jungla de carduri în mijlocul căreia te mişti. Banca nu ştie la ce asigurare de boală eşti asigurat cu toate că virează în contul acesteia bani de pe contul tău (!???), asigurarea de boală ştie de la ce bancă sunt plătite medicamentele ce utilizezi chiar dacă nu cunoaşte PIN-ul corespunzător. La fel serviciul de circulaţie ştie de pe ce cont s-au virat banii pentru ultima amendă la fel cum ştie unde locuieşti din moment ce ai inmatriculat o maşină pe numele tău și ai primit prin poștă ultima poză radar!? Cam toate magazinele unde faci în mod curent cumpărături îţi cunosc numărul de cont şi adresa de vreme ce ai făcut minimum o plată cu "bani de plastic". Asigurarea de boală şi farmacia ştiu cine este medicul casei şi contul de pe care se fac plăţile specifice la fel cum ştiu ce medicamente şi cu ce frecvenţă pentru ce iei. Cardul pentru accesul la servici nu prea ştii ce ascunde chiar dacă aparent, prin lipsa unui PIN, se pare că nu ascunde alte date decât cele necesare permiterii accesului în anumite părţi ale firmei. Care sunt oare aceste date, de unde provin şi cine hotăreşte asta? Ce cuprinde actul de identitate, cel mai periculos dintre toate? Aparent toate aceste carduri îţi conferă maximum de siguranţă şi anonimat!? Dar chiar aşa este oare? Oare prin întreţeserea de informaţii şi interese suma de informaţii conţinute şi administrate prin diversele carduri ce avem fiecare oare nu deja de mult ne-au făcut să avem o proprietate de care mulţi se feresc ca dracu de tămâie, acea de transparenţă maximă? Mai nou în tot mai multe ţări există(se manifestă) intenţia (dorinţa) de a înlocui toată această "bibliotecă de carduri" cu un singur card multifuncţional care pentru fiecare secţiune funcţională are un PIN specific (legătură bancară, Visa, . . .). Ce neruşinare şi ce inconşienţă!? Se pare că cei care propun asemenea inepţii sunt total inconştienţi şi nu sunt în stare să realizeze căror pericole ne expun prin aşa ceva!? Se poate ajunge, spun unii, până la furtul de identitate, se fură informația mea genetică, amprentele și datele mele antropometrice!? Ce înseamnă asta? Dacă mă privesc în oglindă nu mă mai recunosc? Nu mai am DNA-ul propriu în organismul meu? Dacă cineva neautorizat cunoaște DNA-ul meu îl poate depune undeva ca pe o dovadă falsă în scopuri criminale? Dacă știe cum mă numesc și își îsușește numele meu? Nenumărate pericole la care nici nu ne-am gândit până acuma. Dacă cineva pierde sau i se fură cardul acesta? Ce risc enorm de a deveni total transparent şi vulnerabil. Ce "neruşinare cruntă şi violare a drepturilor cetăţeneşti şi democratice" este stocarea de date personale de identificare ca amprente, DNA şi alte date biometrice pe cardul de identitate sau în secţiunea corespunzătoare a cardului unic multifuncţional!? Ce "enorm pericol" ar fi stocarea pe acesta a unor date ca grupa sangvină, bolile cronice şi tratamentele aplicate în mod curent, mai ales în cazul unui accident. Există pericolul imintent ca în caz de accident personalul sanitar să afle repede, chiar la locul accidentului (ce tâmpenie inutilă și riscantă) ce poate şi ce trebuie făcut cu un anume pacient şi astfel să îi salveze viaţa. Dar de ce să nu mor cu anonimatul asigurat în mod liber și democratic decât să trăiesc (să fiu salvat) cu pericolul iminent al divulgării secretului identităţii mele (drept cetăţenesc elementar), treabă care poate merge poate chiar până la furtul identității mele!? Mă tot întreb ce este oare de preferat, să fii mort demn, cu identitatea și drepturile democratice nealterate sau viu cu oarece scăpări de detalii referitoare la identitate, cu drepturile democratice și demnitatea de om puțin ciuntite? Care este diferenţa între cazul pierderii unui card unic multifuncţional şi a unui portofel ce conţine "biblioteca de carduri"? Există mulţi care poartă fiecare card în câte un protofel separat plasat în alt buzunar aflat sub cheie? Alții refuză cu vehemență chiar și numai idea existenței unui personal ID card ca fiind o flagrantă încălcare a celor mai elementare libertăți și drepturi democratice ale omului, a demnității de om, în timp ce la fiecare pas împroșcă, poluează din abundență și cu maximă dezinvoltură mediul ambiant cu toate datele lor personale!?

Oare am prostit, am fost deja prostiți în așa hal încât foarte mulți dintre noi nu mai suntem în stare să realizăm că de mult avem transparența apei de izvor, de o acceptăm sau nu, de o realizăm sau nu?

Ce se întâmplă cu noi ca oameni? Ne depersonalizăm tot mai mult, devenim tot mai asociali, avem tot mai mult de ascuns, ne ascundem tot mai mult? De ce ne este frică, de cine ne temem, ce avem de ascuns şi din ce motiv? De ce vrem neapărat să existăm pe cât se poate total anonimi? Ne pierdem sau chiar aruncăm în mod voit şi intenţionat calitatea de oameni, de făptură socială, pentru a deveni în tot mai mare măsură purtători anonimi de secrete? Vom ajunge să vrem să ne uităm şi propriul nume doar de dragul anonimatului perfect? Devenim, încet, încet o adunătură, că de societate nu mai poate fi vorba în asemenea condiţii, de paranoici total lipsiţi de personalitate dirijaţi de medii și cu creierele spălate după interesele. . .ale cui interese?

Devenim, fiecare din noi, câte un nimeni de nici unde!

De ce ne furăm căciula?