Unde este Raiul?

Cu puţin timp în urmă am primit un E-Mail cu un ataşament numit "Raiul pe Pământ". M-am întrebat apoi, Raiul!? Spune-mi ce este Raiul şi îţi spun unde îl vei găsi!

Indiferent de răspunsul tău îmi iau libertatea de a spune o părere.

Personal trăiesc cu convingerea că Raiul este în jurul nostru în măsura în care ştim să vedem acest lucru şi în care NU ne lăsăm orbiţi de mărunţişuri neimportante şi supărătoare. De incultură, bigotism, metafizică, misticism, invidie, falsitate, minciună, lăudăroşenie, exagerări în general.

La modul cel mai general sunt tentat a spune că:

De prea multe ori suntem prea orbiţi de mult prea intensa preocupare de a găsi fericirea pentru a mai fi în stare să vedem că de fapt tocmai o trăim. (Povestea cu pădurea şi copacii)

De prea multe ori ne punem doar ţinte mult prea "îndepărtate" şi prea mari pentru a fi realiste şi a putea fi atinse! Trebuie oare să ne punem mereu şi pentru orice "ţinte"?

De prea multe ori, de mult prea multe ori aşteptăm/pretindem/cerem/dorim prea mult. Că NU avem voie să uităm că "bogat NU este cel ce are mult ci cel ce necesită puţin"!? (Asta rog să nu fie considerată a fi o pledoarie pentru resemnare ci pentru modestie şi realism)

De prea multă vreme am uitat să ne bucurăm pentru lucruri mici şi aşteptăm doar "evenimente deosebite", care "merită"!? Fiecare clipă ce îţi stă la dispoziţie, cu tot ce conţine sau aduce aceasta merită a fi trăită cât se poate de intens, altfel este pierdută.

De prea multe ori ne văităm de umbră uitând că ea se datorează LUMINII!

De prea multă vreme nu mai ştim să vedem ce este frumos în jurul nostru, uităm că în tot ce ne înconjoară este ceva frumos.

Parcă aşi fi tentat să spun că Raiul este viaţa ce o trăim aşa cum avem parte de ea dar numai cu condiţia să realizăm asta, să nu dorim mereu altceva şi să nu fim mereu nemulţumiţi sau poate chiar invidioşi.

Poate ar fi mai bine să ne comparăm doar cu noi înşine, NU cu alţii.

Fiecare din noi îşi trăieşte propria lui viaţă şi o face în propriul său Rai numai că de prea multe ori prea mulţi dintre nou NU vor sau NU (mai) sunt în stare să vadă asta.

Ştii tu când începi să constaţi că de fapt trăieşti din totdeauna şi cu adevărat în RAI?
Din clipa în care realizezi că ţi-a pornit "numărătoarea inversă" fără a şti exact cât timp aceasta va dura!?

Tic, tac, tic, tac. . .
Îţi doesc să NU ajungi să auzi ticăitul. Ceasul îl poţi opri TIMPUL ba.
Tic, tac. . .

Ce frumos ticăie, îl (mai) aud! Sunt în Rai!
Tic, tac. . .

P.S. Ciudat este de constatat că după ce "ai gustat din pomul cunoaşterii" vei fi alungat din Rai!