Ce ne face să fim unici?

Aşi dori, înainte de toate, să menţionez principala sursă de informaţii la care am apelat când a fost vorba de DNA, este cartea "Survival of the sickest" scrisă de domnul Dr. Sharon Moalem, carte pe care o pot recomanda cu căldură celor interesaţi. Veţi fi surprinşi ce uşor este de citit şi ce informaţii cuprinde.

(Detalii la adresa: http://www.survivalofthesickestthebook.com/)


Tot ce urmează este doar înşiruirea unor păreri şi comentarii de laic cât şi a unor întrebări asemănătoare care cred că este firesc să apară la lecturarea unui anume fel de material şi nu are nici un fel de pretenţii ştiinţifice, în nici un caz NU are pretenţia de a fi o adevărată prelucare ci mult mai de grabă o răstălmăcire în stil personal a unor informaţii, poate chiar o distrugere, o falsificare a înţelesului unor informaţii.

Fiind vorba despre devenirea unui om, a unui individ unic, voi încerca să fac pe măsura posibilităţilor şi cunoştiinţelor modeste de care dispun, înainte de a continua această expunere, o mică analiză a unei părţi specifice a fiinţei om, latura sa genetico cromozomială. Voi face aceasta ca laic şi din punctul de vedere al unuia. La ora actuală este îndeobşte cunoscut, ştiut şi acceptat că cu excepţia a două tipuri de celule umane, cele destinate reproducerii, adică ovulul şi spermatozoidul, restul, toate, conţin acelaşi pachet complet de informaţii, DNA şi cromozomi. Acesta este rezultatul unui proces care a durat milioane de ani şi care are ca urmare acea că fiecare celulă a corpului uman conţine suma tuturor informaţiilor necesare producerii proteinelor necesare construirii corpului omenesc şi a menţinerii acestuia în viaţă. Suma tuturor acestor instrucţiuni este purtată de cca. 3 miliarde de perechi de nucleotide, molecule de bază în construcţia (din structura) de DNA care sunt de cinci tipuri distincte din combinarea cărora în aşa numitele "perechi de bază DNA" pentru ca apoi prin combinarea acestora să se formeze genele din care se presupune că ar exista/forma cca. 30.000 de gene distincte care la rândul lor sunt organizate în 23 de perechi de cromozomi.

Procesul care declanşează iniţierea acţiunilor necesare apariţiei unui nou om este fecundarea unui ovul de către un spermatozoid. Numai celula rezultată în urma acestui preoces de fecundare pe care o voi numi viabilă, capabilă de viaţă, zigotul, poate începe să se înmulţească, se divide, se reproduce ducând în final la apariţia unui nou om. Totul ne spune că doar celula care conţine informaţia genetică completă, cele 23 de perechi de cromozomi, este capabilă de viaţă şi mai ales de a se reproduce. Dintre aceste 23 de perechi de cromozomi 23 provin de la ovul şi 23 de la spermatozoid şi în cadrul procesului de formare a zigotului, fecundarea ovulului, aceste informaţii parţiale se însumează ducând la 23 perechi de cromozomi şi cu asta declanşează tot ce urmează.

După fecundarea cu succes ovulul începe un proces de divizare continuă care are în principal două faze importante care se deosebesc foarte puternic una de cealaltă. În prima perioadă are loc doar o divizare de celule nediferenţiate funcţional, cu alte cuvinte o adevărată reproducere 1:1 a celulei iniţiale, a zigotului. De la un anumit moment dat celulele din componenţa organismului în curs de formare încep să se diferenţieze din punct de vedere funcţional şi începe formarea diverselor organe, adică omul, viitorul om începe a prinde contur aşa cum îl ştim cu toţii. Se ştie că toate celulele corpului uman cu excepţia celor destinate reproducerii conţin, toate, în întregime întreaga sumă de informaţii genetice specifice organismului în devenire, sumă cu care acesta va "trăi" o viaţă întreagă!? Cel mai ciudat va apare faptul că la ora actuală se consideră că doar 3% din totalul de DNA conţine instrucţiunile/informaţiile necesare pentru construcţia de celule în timp ce restul de 97% nu serveşte la nimica!? Iniţial aceste 97% au fost numite"junkDNA" (DNA-deşeu)!? Cercetări mai recente au determinat o reconsiderare şi o redenumire a acestei părţi a DNA, acuma se foloseşte denumirea de "noncoding DNA".

Chiar aşa să fie oare sau iar suntem victimele unei ţinute tipic umane în cadrul căreia suntem tentaţi a declara că cea ce nu cunoaştem nu există!? Am mai făcut aşa ceva de foarte multe ori şi cu foarte multe ocazii legate de cele mai diverse domenii şi în cele mai diverse faze ale evoluţiei şi dezvoltării ştiinţei. La ora actuală lumea ştiinţifică crede a putea declara că visul existenţei unor vremuri în care omul şi toate celelalte organisme, inclusiv bacteriile şi viruşii ar putea coexista în armonie şi pace este în curs de îndeplinire sau deja a avut loc şi se manifestă, măcar parţial. Ce duce la această părere? Constatarea că este foarte probabil că microorganisme ce cândva au existat ca organisme independente în mediul în care ne-am dezvoltat au fost integrate în celule umane împreună cu DNA-ul propriu sub forma de DNA mitocondrial, acel "noncoded DNA". La ora actuală se consideră cca. 1/3 din DNA-ul nostru provine de la anumiţi viruşi. Altfel spus evoluţia noastră, a organismului nostru, se pare că a fost influenţată NU atât prin adaptarea LA viruşi şi bacterii din mediul ambiant cât poate mai ales prin integrarea în propriile noastre celule a unora dintre aceştia, integrare ce a avut loc impreună cu preluarea informaţiei genetice a acestora! DNA-ul mitochondrial! Întrebarea care se naşte chiar în timpul acestei expuneri este acea dacă nu ar fi poate posibil/probabil ca aceasta să fi fost poate rezultatul unui proces asemănător cu cel ce se petrece la fecundarea unui ovul doar că a avut loc între o celulă cu caracteristici feminine de gen ovul, poate chiar un ovul adevărat şi un virus, care măcar parţial a avut caracteristici asemănătoare cu ale unui spermatozoid şi ca urmare a acestui proces ovulul "(pseudo)fecundat" NU a dobândit calităţi de zigot, adică de celulă care se reproduce şi/ci a continuat să existe şi poate chiar să fie (re)produsă ca atare în continuare, ca "ovul completat" care conţine informaţia genetică a ovulului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat ca urmare a faptului că a fost "confundat" cu un spermatozoid, informaţia genetică de gen mitochondrial!? Concomitent ar putea să fi avut loc un proces asemănător între un spermatozoid adevărat şi acelaşi tip de virus cu exact aceiaşi informaţie genetică cu rezultatul că a luat naştere, tot printr-un proces de "(pseudo)fecundare" asemănător cea ce am putea numi un "spermatozoid completat" care şi el ar trebui să conţină informaţia genetică a spermatozoidului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat, mitochondrială. Cu aceasta am avea două celule "completate" capabile de fecundare adevărată şi ca urmare să producă un zigot viabil dar de data aceasta unul care pe lângă informaţia genetică "originală" provenită de la ovulul şi spermatozoidul "iniţial" ar mai conţine şi componenta "mitochondrială"!? Am putea vorbi de ceva de gen "mitochondrizare" ce a putut eventual avea loc în modul descris sau unul asemănător datorită unei încă incomplete şi imperfecte specializări a diverse celule ca cele sexuale de exempu în acest caz? Ar fi oare posibil ca într-o ambianţă infectată de virusul care urmează a fi înglobat în celulele sexuale umane să fi avut loc fazele de început ale unui proces normal de fecundare normal în timpul cărora prin acţiunea virusului prezent în concentraţie mare acesta a determinat un fel de prefecundare a celulelor sexuale cu invadarea acestora urmată de fecundarea propriuzisă? O altă "posibilitate", poate mai probabilă că mult mai simplă prin care virusul a putut ajunge să facă parte împreună cu informaţia sa genetică din componenţa unui zigot ar fi acea că a pătruns în ovul concomitent cu spermatozoidul fecundator, cuplat "discret" de acesta!? Un fel de boală venerică ancestrală? Aparent totul depinde doar de virulenţa virusului invadator care cândva, după terminarea acestei "misiuni", a dispărut ca organism de sine stătător! Interesant este de constatat că actualmente această parte a informaţiei genetice purtate de noi, cea mitochondrială, este considerată a fi cea numită "noncoded DNA" (sau mitochondrial DNA, sau mtDNA). Un alt gând ce mă preocupă în spiritul titlului cărţii ce am folosit ca sursă de informaţii ar fi că şi de data asta se pare că dacă lucrurile au avut loc în modul descris sau "cam aşa" iarăşi a fost asigurată supravieţuirea elementelor "deteriorate" de viruşi, a elementelor bolnave!? Se mai poate pune întrebarea de ce tocmai 23 de perechi de cromozomi şi nu un alt număr, la fel cum cred că nu ar fi de loc lipsit de interes să ştim dacă există şi dacă există cum are loc şi ce rol ar putea avea o eventuală "comunicare" între cromozomi. . . Există oare "o instanţă superioară" care coordonează, controlează, sincronizează şi declanşează într-un anume fel, la anumiţi timpi în funcţie de ce activitatea şi interacţiunea diverşilor cromozomi? Ce, cine, când, cum, de ce, în funcţie de ce "guvernează" instanţa superioară?. . . ?

Revenind la procesul de multiplicare a celulei zigot se pune întrebarea cum se face că de la un anumit moment dat, subit fără o cauză anume sau un declanşator vizibil începe o producere de celule diferenţiate din multe puncte de vedere, începe crearea de organe cu aspecte, structuri şi funcţiuni clar definite şi diferenţiate? Din alte domenii ştiinţifice, cam din toate, se ştie şi se recunoaşte că nimica nu are loc fără a avea la bază o cauză bine definită aşa că se pune în mod firesc întrebarea de ce ar fi acuma, aici, altfel?

Întrebarea care se naşte în mod inevitabil este acea asupra cauzei/mecanismului care face ca dintr-un lanţ de informaţie genetică, mereu acelaşi(momentan considerat şi acceptat a fi aşa) uneori să fie activate anume gene şi altă dată altele (instanţa superioară??). S-ar putea eventual, prin simplificare poate excesivă, face o asemănare cu un pian şi considera că asemănător clapelor unui pian dar cu 30.000 de clape şi asemănător inpărţirii claviaturii unui pian în 23 de "octave" corespunzătoare celor 23 de perechi de cromozomi are loc organizarea şi funcţionarea DNA? Ca umare s-ar putea considera că prin apelarea selectivă a doar unora dintre gene la un moment dat şi într-o anume sucesiune, ca la interpretarea unei melodii la pian, poate să să aibe loc o diferenţiere a celulelor ce se formează, diferenţiere care duce nu numai la apariţia unor organe cu structură celulară specifică şi cu funcţiuni corespunzătoare dar, la nivel de individ, determină şi diferenţe comportamentale şi de apariţie pur optică care fac ca fiecare individ să fie o entitate unică doar cu aceleaşi funcţii de bază identice cu ale altuia dar totuşi cu caractere individuale pregnante!? Mereu altă "melodie" pe acelaşi instrument muzical, pianul, apelând la aceleaşi elemente de bază, aceleaşi gene, doar că în altă succesiune şi combinaţie de, altă partitură. Astfel privită problemea mă întreb cine este pianistul care ar putea fi eventual echivalat cu cea ce am numit "instanţă superioară", câte degete are acesta, care este partitura(notele) ce ne reprezintă şi cine stabileşte când care parte cum va fi interpretată, cine scrie partitura? Ce bănuiesc eu este că la ora actuală se cunosc relativ bine elementele de bază ale "instrumentului muzical" , clapele pianului poate, restul . . .

Cât de frumos trebuie să sune "melodia" corespunzătoare vieţii unui om sănătos şi cât de jalnic trebuie că sună cea a unui om bolnav? Dacă un pianist bun interpretează corect o partitură bună pe un pian în perfectă stare totul este superb. Dacă cumva pianistul devine "neatent" şi scapă sau schimbă ceva în partitură, poate chiar improvizează şi nu neapărat totdeauna bine, deja "melodia" nu mai sună la fel de frumos, dar putem, avea un pianist perfect cu o partitură din start greşită formată poate numai din disonaţe oribile sau scrisă de un compozitor cu calităţi îndoielnice care mai este şi interpretată pe un pian dezacordat total!? Astea din urmă ar corespunde unui om bolnav.

Mă mai întreb dacă cea ce se numeşte "noncoded DNA" chiar aşa este şi chiar este lipsit de funcţii sau doar înzestrat cu funcţii limitate şi este doar un fel de material de "umplutură" sau reprezintă ceva ale cărui calităţi şi funcţii exacte şi complete de fapt ÎNCĂ NU le cunoaştem exact şi este doar o stare momentană intermediară firească determinată de un anume nivel normal de neştiinţă datorat limitelor obiective definite de tehnica ce stă actualmente la dispoziţie pentru investigare, cunoştinţele generale de domeniu, poate o optică şi un punct de vedere nu tocmai potrivit descoperirii adevăratului rol al acestei părţi de DNA? Poate principiile ce stau sau sunt puse la baza cercetării din domeniu nu sunt chiar cele mai potrivite şi se urmează un drum nu chiar ideal în cercetare? Ar fi prima şi unica dată?

Că trebuie reamintit, măcar în treacăt, că câmpuri electromagnetice existau cu mult înainte ca existenţa acestora să fi putut fi dovedită/observată cu instrumente şi metode corespunzătoare, la fel radioactivitatea şi multe alte fenomene sau manifestări ale unor fenomene existente. S-a declarat, de către savanţi încă recunoscuţi şi cu adevărate merite ştiinţifice unanim recunoscute şi azi cum că "mai greu decât aerul nu poate zbura"!?