sâmbătă, 24 aprilie 2010

Pagini de istorie?? S-a decoperit alfabetul dacic


Am primit recent, pentru a nu ştiu câta oară, un material "brizant" care, din propriile declaraţii, vine să răstoarne cam tot ce ştie până la ora actuală istoria referitor la "supercultura dacică".
Materialul se găseşte la:

S-a descoperit alfabetul dacic


După recitirea "materialului" m-am simţit, la fel ca şi cu alte ocazii, provocat să spun câte ceva. Deci. . .

Ce cred eu despre problematica care de fapt cred eu, poate în mod cu totul eronat şi greşit, că se ascunde în spatele unor manifestări ca cele din articolul ce comentez voi spune mai jos.

De la bun început trebuie să fac remarca că dacă te uiţi în jurul tău vei descoperi nenumărate alte manifestări asemănătoare doar că exprimate în alte limbi. Fiecare popor conţine diverse grupări de diferite soiuri, unele mai bune, altele mai rele, unele mai culte, altele mai puţin culte şi iaca aşa. Ponderea acestor grupări la fiecare popor este o treabă care are dinamismul ei NU neapărat specific poporului ci poate mult mai de grabă determinat de un complex, de o multitudine de factori care, şi ei la rândul lor, au o dinamică proprie. De când lumea, la toţi s-a găsit mereu câte o grupare care ţinea cu tot dinadinsul să dovedească superioritatea absolută a propriei naţii, caracterul ei unic şi multimilenar precum şi continuitatea neântreruptă a existenţei ei pe un teritoriu care nu neapărat coincide cu cel pe care gruparea există şi de pe care se manifestă momentan. Mereu există câte ceva de revendicat! Ciudat mai este de constatat că toate aceste grupări au ceva comun, chiar dacă uneori foarte bine mascat, o puternică orientare de dreapta, chiar de extremă dreapta combinată cu un puternic naţionalism dus până la şovinism caustic şi excelează printr-un extrem de înalt grade de incultură sau de o (pseudo)cultură foarte limitată, unilaterală şi tendenţioasă ce cultivă şi propagă toate acestea în masa de adepţi cu toate mijloacele aflate la dispoziţie prin apelarea în acest scop la un limbaj foarte înşelător chiar dacă de multe ori foarte ales şi elevat. Îndrăznesc să spun că în proporţie de 99,9% sunt doar o adunătură de indivizi primitivi, complexaţi şi stăpâniţi până la paranoie de "necesitatea imperioasă" a găsirii şi dovedirii cu orice preţ a propriei identităţi naţionale ca fiind cel mai valoros, chiar unic şi adevărat bun!? O mare parte, majoritatea sunt de fapt victimele propriei şi crasei lor inculturi combinate cu subtila manipulare de către unii puţini care organizează totul şi trag foloasele!? Fiecare asemenea grupare, indiferent de limba ce o vorbeşte are idolii ei, savanţii ei de vârf, oameni "de cultură" proprii şi totdeauna de excepţie dar nerecunoscuţi şi neapreciaţi ca atare, marginalizaţi şi daţi uitării, NEDREPTĂŢIŢI şi alte asemenea. Parcă ceva îmi aminteşte de activitatea unui "marcant dacolog/tracolog" de pe vremea când s-au mai făcut diverse descoperiri "iepocale" şi s-au găsit diverse vestigii istorice absolut unice, parcă se numea Constantin Drăgan. . . O altă adresă interesantă care îmi vine în minte la amintirea numelui "marelui tracolog", cu un articol care vine să completeze articolul amintit înainte ar fi cel care poate fi găsit la:



Codexul Rohonczi

Citind acest articol îmi pare că nu mai sunt sau nu am fost nici o dată singurul cu un anume fel de păreri şi atitudini faţă de "un anume fel de ştiinţă"!?

Dar citiţi voi înşivă cu câta atenţie cele două aticole, comparaţi informaţiile şi formaţi-vă o părere.

Dar poate ar fi mai bine ca în loc să ne preocupe asemenea "probleme majore" să ne dedicăm unor activităţi şi acţiuni mult mai simple şi banale ca acea de amătura în faţa casei, să avem grijă să nu facem murdărie pe străzi, să avem grijă cum vorbim, ce vocabular folosim, să învăţăm să punem priorităţi, să acceptăm că NU suntem atotştiutori şi că putem/trebuie în fiecare moment să învăţăm de la oricine, să putem admite şi să fim conştienţi că NU suntem "cei mai . . . " ci doar "foarte . . . ", să renunţăm la individualism, să redescoperim buna cuviinţă, stima, respectul şi consideraţia, modestia, . . .


Doar încă o singură remarcă:

"Istoria este (pseudo)ştiinţa care ţine evidenţa a cine, de când şi de ce are de dat cui câte picioare în cur"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu