Miscell@nea: Disce gaudere: învață să te bucuri

Miscell@nea: Disce gaudere: învață să te bucuri

Janus, da sau nu

S-a ajuns până acolo încât să se creadă/ceară, oficial cel puţin, că există în lume, indiferent la ce te-ai referi, doar o singură părere, cea oficial publicată şi discutată ( există “Moş Crăciun”, restul este totul doar micniună răuvoitoare şi rău intenţionată- este nivelul la care unii ar vrea să fie ţinută marea majoritate) în medii şi atunci când cineva vine şi ne scoate din letargia, miopia aceasta, “WickiLeaks” de exemplu îi şi facem proces de defăimare sau de molestare sexuala. Este ciudat de constatat cum „marile democraţii” ale lumii, în frunte cu cea mai mare vin şi protesteaza atunci când cineva vine şi face uz de unul din drepturile sale constituţionale, libertatea cuvântului, de opinie şi de exprimare prin acea că doar pune la dispoziţia marelui public, transmite mai departe informaţii pe care prin modul în care au fost păstrate şi păzite ce cei ce le-au exprimat numai că nu invita la asta!? Unele voci s-au trezit (poate dintr-un stupefiant somn) spunând ca asta ar fi trădare!? O fi şi asta trădare la fel cum Germania îşi apără actualmente siguranţa internă prin intervenţia ei in Afganistan!? Cum poate trăda un australian USA? Şi deoarece de la o vreme încoace în mod oficial NU se mai fac procese polititce se fac din alea de molestare sexuală, adică din acelea în care este cel mai greu de dovedit vinovăţia / nevinovăţia!? Se face asta actualmente unui domn care a iniţiat reâmprospătarea memoriei oamenilor referitor la faptul ca acolo unde este un avers există todeauna şi un avers, o variantă oficială aceasta este totdeauna însoţită de una confidenţială/neoficială nedestinată ochilor sau urechilor pulice, reversul. Dacă această din urmă variantă a fost, prin modul condamnabil în care se umblă cu ea astfel aproape că servită pe tavă unor pagini Inrernet ca „Wikileaks” ce vină au aceştia. Li se reproşează că ar defăima pe unii şi pe alţii!? Ce este defăimare, publicarea de acte cu adevărat existente în mod dovedit ale celui ce acuză de defăimare sau publicarea de neadevăruri compromiţătoare referitoare la cineva sau ceva?
Îl auz pe cel ce le publică acte accesibile aproape nepăzite în verme ce nu fac nimica celui ce a înlesnit toate astea?! Că dacă NU ar fi existat un al doi-lea “rând” de păreri înregistrate oficial (doar pentru uzul intern - reversul) chiar dacă nu recunoscute nu ar fi existat nimica de publicat.

În lumea politică actuală unica linie ce există de fapt este cea “janusistă” cu diverse forme de manifestare!?

Amendament la . . . constituţie

La care oare? Care din constituţiile lumii este una din cele mai împănate cu amendamente?
Oare nu acea care conferă fiecărui cetăţean dreptul la autoapărare şi la purtarea în acest scop, în public, a unei arme de foc, drept democratic care a fost întărit recent de către un tribunal format din vârfuri ale legislaţiei locale, adevărate "bestii de inteligenţă sclipitoare"!? Şi ce este mai specific contemporan şi reprezentativ pentru această ţară decât cea ce aşi numi "doctrina G.W. Tufă" conform căreia este în regulă să dai o lovitură militară cu caracter "preventiv" împotriva unui, într-un viitor oarecare, posibil, bănuit potenţial atacator al integrităţii naţionale şi de orice fel? În virtutea acestei foarte "sănătoase doctrine" ar cam fi cazul ca numita constituţie să fie îmbogăţită cu un amendament constructiv care să spună că fiecare cetăţean, prin extinderea "doctrinei G.W.Tufă", este întreptăţit să înlăture, făcând apel la arma din dotarea constituţională, orice potenţial/posibil/bănuit viitor atentator la integritatea personală. NU este oare şi acesta un drept democratic care ar trebui, în sfârşit, constituţionalizat?

Câtă veselie ar fi pe străzi şi cam peste tot!?

Păreri

Am avut recent ocazia de a citi un articol despre "mari eşecuri" ale tehnicii actuale, digitale. Între acestea a fost plasată banda magnetică cu diversele ei forme de aplicare în variate domenii!? După citirea acelui articol mă întreb ce ştiu autorii sau autorul despre banda magnetică ca suport de stocare a diverse tipuri de date. La fel cum "foarte informatul" autor vorbeşte despre banda magnetică am putea să luăm în derâdere pe cei care au dezvoltat calea ferată care apare ca un mijloc de transport anacronic în epoca avioanelor şi a rachetelor, la fel pe cei care au dezvoltat "ridicola" maşină cu aburi, tubul electronic (lampa radio). . . La data apariţiei şi lansării pe piaţă a benzii magnetice ce alt mijloc de stocare asemănător şi comparabil sau mai performant a existat? A existat CD-ul, DVD-ul şi alte asemenea medii de stocare date? A fost mare şi de lungă durată succesul CD-ului? Cât va dura "succesul" DVD-urilor sau sunt toate astea deja pe cale de a fi înlocuite (Blue ray??) la mult mai puţin timp de la apariţia lor decât a păţit-o mult criticata în articol bandă magnetică? Îmi pare mie sau tehnica de imprimare pe bandă în cazul aparaturii mobile de gen cameră video este mult mai bună/sigură şi robustă decât cea de inscripţionare în cazul discurilor care sunt mult mai sensibile la şocuri decât banda? Cred că banda magnetică ca element de bază utilizată în diverse forme şi scopuri este încă departe de a fi murit!?

Ce uşor este ca din postura de ignorant semidoct să iei în derâdere lucruri despre care în cel mai fericit caz ştii foarte puţin sau eşti suficient de . . . ca să te laşi plătit să faci asta.
Oare nu a avut, de când lumea, cam totul la început un mai mult sau mai mare şi răsunător succes pentru ca apoi să devină "normalitate banală" pentru ca mai la urmă să dispară în anonimat? Este banda magnetică care ne-a fiurnizat, printre altele, cam tuturor multe clipe plăcute în viaţă, la cam toate vârstele, unica căreia îi merge aşa? Asta merită ea? NU este oare o asemena ţinută doar o mostră de laşitate ignorantă şi poate chiar puţin tendenţioasă?

Opinii. . .

În zilele ce tocmai au trecut o ştire relativ ciudată şi neaşteptată a făcut senzaţie!? Aşa ca din senin doi multimiliardari, Bill Gates şi Warren Buffet au făcut publică o iniţiativă unică, au propus ca oameni ca ei, putred de bogaţi, să doneze jumate din averea lor în scopuri caritabile. La ce a dus această declaraţie? Aşa cum este de aşteptat la reacţii din cele mai diverse. Unii şi-au exprimat admiraţia şi stima pentru această idee şi i-a lăudat mai ales că NU a fost doar un gag publicitar în vreme ce alţii, profesionişti în materie, au găsit de cuviinţă doar să critice. În treacăt fie spus că despre Bill Gates nu s-a putut spune vre-o dată că ar fi un tip care doreşte să fie pe coperţile revistelor de bulevard/scandal, de asta NU poate fi acuzat la fel cum nu poate fi acuzat de asta nici Warren Buffet. Dar aşa cum "este frumos" mereu apar şi oponenţi ai ideii, oricare ar fi fost aceasta. Unii care după ce că NU pot lua parte la acţiune deoarece au ajuns doar la o îndoielnică carieră politică de mâna doua, pot doar face "valuri" în medii aşa cum promotorii acţiunii comentate NU au făcut şi o interpretează în cel mai urâte şi tendenţioase moduri şi pot încerca să tragă ei înşişi foloase din ea!? Că o asemenea acţiune nu rămâne neglijată de medii este doar de aşteptat aşa că . . .
Frumos este doar că unele dintre vocile "opoziţiei" au spus nişte enormităţi care le fac cu adevărat cinste!? Aşa de pildă "verzii" din Germania şi nu numai au venit să spună că o asemenea acţiune este doar publicitară şi de un folos real minim în timp ce o impozare corespunzătoare a averilor ar avea efecte mult mai benifice deoarece banii ar ajunge să servească interesului public, statului şi ar ajuta la echilibrarea finanţelor acestuia. Mă întreb cât de miopi, dezinformaţi, de neştiutori sau poate chiar rău intenţionaţi, ca să nu spun PROŞTI trebuie să fie cei care pun astfel problema? De când există conceptul de stat şi cu deosebire în ultimii ani, indiferent că ne referim aici la reprezentanţi vechi şi cu tradiţie ai lumii libere tradiţionale sau că ne referim la "democraţii tinere" sau la altele încă în dezvoltare toate au dovedit cu maxim succes un singur lucru, că NU ştiu să umble cu bani şi că oricâţi ar avea sau li s-ar pune la dispoziţie NU ştiu ce să facă cu ei, banii sunt făcuţi praf şi statul tot are doar în continuare probleme financiare. Treaba asta o consider a fi cât se poate de normală de vreme ce a face economii la reprezentanţii acestor aparate, state, înseamnă a avea încasări mai mari şi NU a reduce cheltuielile! Se pare că pe ce au la dispozitie mai multi bani problemele lor cresc!?
Acestor state să li se dea banii din iniţiativa comentată? Oare nu ar trebui să fim nebuni să acceptăm aşa ceva? Oare nu este mult mai bine ca banii să fie împărţiţi între diverse organizaţii cu domenii de activitate şi scopuri clar definite şi cunoscute? Exemple ar fi multe, intensificarea şi extinderea cercetării în domeniul medical în general şi pe subdomenii în special, acţiuni sociale diverse care sunt neglijate de stat, . . .

Aroganţa ignoranţei ştiinţifice

Titlul, sunt de acord, sună cam ciudat, poate chiar şocant şi plin de contradicţii dar pe undeva tind să cred că unii dintre cei care vor citi rândurile ce urmează îmi vor da dreptate, nu toţi, dar aşa este doar normal, ca părerile să difere. Ce vreau să spun este că aşa cum văd eu lucrurile ar fi corect să recunoaştem şi să ţinem mereu în faţa ochilor noştrii faptul că pe măsură ce aflăm mai multe de fapt mereu aflăm doar unul şi acelaşi lucru, că mai avem extrem de multe de aflat, de învăţat şi că cea ce ştim reprezintă doar o mică fărâmă a cea ce a mai rămas de aflat, de învăţat. Este motivul pentru care acuz savanţii tuturor timpurilor de a fi făcut înainte de toate paradă de ce am numit în titlu, "aroganţa ignoranţei ştiinţifice"!? Atributul de ştiinţific, de savanţi li s-a conferit de către marea masa care ştie mult mai puţin decât "savanţii" indiferent la ce vreme a dezvoltării sociteăţii umane ne referim, masă de care "savanţii" s-au detaşat prin bagajul lor suplimentar dar nu neapărat totdeauna şi în toate priviinţele corect de cunoştinţe de care în mod incontestabil totdeauna au dispus. Atributul de aroganţă le este specific ca urmare a conştientizării statutului de "vârfuri" ce au şi a afişării mai mult sau mai puţin vizibile şi uneori conştiente ba poate chiar obraznice şi voite a acestui statut, de "deosebiţi". Atributul de ignoranţi, chiar dacă NU acceptat sau/şi recunoscut le este conferit chiar în cadrul cercurilor exclusive din care fac parte şi în care activează de către însuşi confraţii lor prin faptul că chiar de la unii dintre ei vine vorba care spune că pe ce aflăm mai multe de fapt aflăm mereu acelaşi lucru, că avem mai mult de aflat decât am aflat până acuma, adică mai mult NU ştim decât ştim ori neştinţa se mai numeşte şi ignoranţă!?
Nu mai spun nimica despre masa de "savanţi" care mereu, cam de când tagma există, elaborează diverse teorii şi învăţăminte pe care le "vând" ca fiind ceva absolut, ultimativ după care nu mai poate fi descoperit nimica nou uitând cu mare plăcere, intenţionat sau poate doar din cauza aroganţei ignorante ştinţifice ce îi stăpâneşte sau ale cărei victime au devenit, că NU există un adervăr absolut la fel cum nu există limite în cunoştere altele decât cele momentane determinate de o serie de factori obiectivi care permanent au o dinamică proprie. Cu prea mare plăcere se uită/neglijează faptul că raportul a ce ştiu faţă de ce mai am de aflat este aproape ZERO!? (ce ştiu / ce mai am de aflat = 0,0000000001, valoare fictivă nefundamentată apreciată). În sprijinul celor spuse anterior mai pot doar reaminti teorii care, cam toate la vremea lor, se pretindeau a fi culmea ştinţei, a adevărului peste care nu mai poate exista nimica. Sunt teorii ca cea care spunea că Pământul este plat, că Pământul este centrul universului, că atomul este cea mai mică particulă de materie, că "mai greu decât aerul" nu poate zbura. . .
Culmea este că cu toate acestea foarte mulţi dintre ei, chiar unii care au făcut această greşeală au adus totuşi o importantă contribuţie la dezvoltarea ştiinţei şi a omenirii.
Nimeni nu este perfect!

Constatări ciudate

Deja de relativ mult timp sunt iar şi iar şocat de nişte declaraţii, în fond mereu aceleaşi în ce priveşte conţinutul, chiar dacă forma de prezentare uneori diferă foarte mult. Mă refer aici la conceptul general afişat de "oamenii de ştiinţă" referitor la conceptul general de "viaţă". Pe de o parte am fost îndoctrinaţi cu idea că universul este infinit ca dimensiuni fizice cât şi ca varietate concomitent cu menţionarea existenţei unui punct iniţial din care a "pornit" totul sub forma unui "big bang", la timpul zero!? Mie aşa ceva îmi pare a fi o "mică contradicţie". Ori cunoaştem un moment şi un punct zero, o dimensiune iniţială zero, ori treburile se întind spaţial şi temporal cu adevărat la infinit!? Care este adevărul? Că în cadrul unui asemenea univers, infinit, a existat un moment la care condiţiile, în continuă modificare, au dus la apariţia şi evoluţiia a cea ce numim azi "viaţă" este admisibil dar NUMAI în contextul general al infinitului adevărat în cadrul căruia toate fenomenele au loc în mod permanent chiar dacă în forme mereu diferite şi cea ce este numit "big bang" este doar un infinit infinit mic al infinitului în care totul are loc.

O altă treabă interesantă am găsit în legătură cu aşa numita "Habitable zone" care defineşte o zonă în jurul unui "soare" în care trebuie să se afle orbita unei planete pentru ca pe această planetă să poată exista viaţă!?





Dar mă întreb eu dacă prin "viaţă" ne este permis să înţelegem în mod exclusiv doar cea ce noi, la nivelul nostru actual de informare, cunoaştem şi admitem a fi "viaţă"!? Oare este chiar exclusă existenţa unor alte forme de activităţi fizico - chimice de mare complexitate şi de sine statătoare care să aibe loc în cadrul unor formaţiuni/structuri complexe închise ce pot exista ca atare independent şi care sunt capabile să se manifeste şi să îşi asigure singure existenţa prelucrând elemente sau combinaţii de elemente preluate în acest scop din mediul în care există şi care sunt capabile să se reproducă? NU este asta oare viaţă?

Nedumerire

Este extrem de interesant de constatat în ce măsură tot mai multă lume are tendinţa cu adevărat bolnăvicioasă dacă nu deja bolnavă şi cu adevărat paranoidă de a se ascunde în tot mai mare măsură. De ce? Ce avem de ascuns? De ce ne este frică? Nu este oare totul doar o urmare dorită a celor care zi de zi se străduiesc să ne manipuleze în tot ce facem? Nu este doar un prim semn al succesului lor în manipularea maselor de către şi prin medii? Este interesant de auzit că unii dacă ar trebui să îşi declare domiciliul la un birou de genul evidenţei populaţiei ar prefera să se împuşte în vreme ce tocmai au plătit cu VISA ultima cumpărătură!? Când a solicitat cartea de credit nu a declarat unde locuieşe, care este banca la care . . .?? Banca nu îi trimite diverse înştiinţări la domiciliu. . . Nu este banca la fel de bună ca un birou de evidenţă a populaţiei? Nu lăsăm zilnic pe unde trecem o urmă groasă şi foarte vizibilă a tot ce facem? Nu avem cu toţii un telefon mobil care are înglobat, chiar dacă nu ştim asta, GPS, dar nu pentru uzul personal ci . . .?
Recent a fost dat în vileag un nou "scandal", Apple a folosit în mod abuziv, că doar pentru ei, aparatele puse pe piaţă pentru a face diverse cercetări neautorizate de genul unora ce au fost interzise lui Google!? De ce a fost interzis lui Google să facă în Germania poze pentru "Street view"? Din cauza protecţiei sferei private!? Ce minciună idioată! Cu ce vede mai mult aparatul ce face poze pentru "Street view" decât cel care a făcut pozele pentru "Google Earth" poze pe care pot număra numărul de dale ce am pus în grădină pe poteci? Ce vrem să ţinem secret? Modelul perdelelor din ferestre sau al obloanelor din faţa lor? Numărul de scânduri din gard? Sau ne e ruşine de halul de neângrijire ce domneşte în grădină? Nu suntem oare făcuţi cu şi prin aceste manevre şi mai ales prin succesul acestora cât se poate de ridicoli? Oare nu chiar asta se urmăreşte, să ni se arate cât suntem de uşor de manipulat şi în ce măsură? Nu ni se distrage de fapt atenţia de la pozele ce se fac despre noi şi tot ce ne aparţine cu aparate mult mai sofisticate şi de mult mai înaltă rezoluţie la fiecare pas, zi de zi chiar dacă nu sunt publicate?

Limitare!?

După câte se pare americanii au cam dat de dracu! Se duce pe râpă măcar o mică parte din "drepturile lor democratice", NU a tuturor ci doar a "marilor rechini", a celor care au adus cea mai "valoroasă şi activă" contribuţie la declanşarea "crizei financiare"!? Li se ia dreptul, o parte din drepturile democratice, la minciuna şi înşelătoria la liber! Că trebuie să recunoaştem că aşa cum apare momentan sau mai bine zis este prezentat de unii, cei care se vaită şi NU sunt încântaţi de noile reforme financiare ale guvernului, se pare că şi dreptul la minciună şi înşelătorie a fost considerat a fi un "drept democratic şi constituţional", dacă există un "drept la minciună şi înşelătorie"!? De asta mă cam îndoiesc, pentru asemenea lucruri există diverse paragrafe de aplicat. Se pare că cresc şansele de "madoffare" (de infundare a puşcăriei pe motiv de înşelătorie şi furt pe durate de 150 de ani şi mai mult, vezi Bernie Madoff!?) a unui număr crescând de "specialişti în finanţe"!?

Marfă de export. . .

Iată că este deosebit de ciudat să constaţi că cea mai "mare putere industrială" a lumii are printre mărfurile ei de export, dar ce exportă aceasta cu adevărat în afară de armament şi tehnică militară, un sortiment foarte bogat şi extrem de variat de metode de organizare a criminalităţii în cele mai variate forme ale acesteia şi la cele mai diferite şi poate mai ales uimitoare nivele !? Asta poate pentru a avea mai apoi împotriva a ce să ia atutudine "oficială democratică" şi să lupte!? Un exemplu este sprijinirea, în timpul ocupaţiei sovietice a Afganistanului a "Talibanului" împotriva căruia acum luptăm cu sârg şi râvnă în numele drepturilor omului şi a drepturilor democratice!?
Toate bandele, mai ales cele "de renume" şi care "au ceva de spus", de exemplu cele din Mexic, îşi au originile în ţara făgăduinţei, a tuturor posibilităţilor şi a celor mai năstruşnice jonglerii financiare şi de credite!? Asta cel puţin se poate vedea în diverse articole de specialitate din diverse publicaţii!? Momentan la conferinţa G20 din Canada se încearcă a se "vinde" la nivel înalt ca fiind cea mai inteligentă strategie modernă teoria creşterii economice din/prin datorii suplimentare!? Din mişcarea încoace şi încolo a cât mai multe datorii, ca vagoanele într-o gară de triaj, rezultă, după unii, avânt economic, câştiguri reale şi de durată!? De parcă dacă într-o gară de triaj mişti de ici colo vagoane goale, pe ce le muţi mai mult acestea s-ar umple mai tare cu mărfuri adevărate!? Croncăne unii cum că nu e bine să faci economii ci datorii!? Pentru cine? Pentru tipografia de dolari? Le e frică că se uscă cerneala tipografică în sticle nedeschise? Că ruginesc maşinile de tipărit maculatură verde? Ce sunt oare acele organizaţii numite "rating agency" şi diverse "institute de credit" de renume? Oare nu repezentanţi (de)mascaţi ai unei anume criminalităţi organizate şi controlate la nivel de stat? Sunt acestea altceva decât bande organizate ale criminalităţii financiare la nivel înalt cu acreditare oficială mascată dar nu totdeauna foarte bine? De unde provin toate acestea? Oare? Cine le reprezintă cu mult zel şi râvnă?

Dezvăluire pe ocolite?

Apare cocleala la vedere, tot mai tare!
(Sau cum ne dăm arama pe faţă!?)

Recent atenţia mi-a fost îndreptată spre un articol de pe pagina Internet a revistei germane "Focus", pagină pe care se găsea un extrem de interesant articol care venea să . . .

Dar despre ce este vorba? Subtitlul acestui articol spune, în traducere liberă, că:

"Preşedintele Obama este furios: El doreşte ca, înainte de toate şefii de state din Europa, să facă mai multe datorii."

Nemulţiumit este domnia sa de faptul că o serie de state membre ale UE au hotărât să adopte un curs sever de austeritate şi economie care nu se potriveşte de loc cu planurile de hegemonie mondială absolută ale USA şi ale dolarului!? Se pare că cele ce am amintit cu alte ocazii în acest blog, anume existenţa, în USA a unor intreprinderi şi organizaţii aşa zis particulare şi independente din lumea finanţelor americane care însă NU sunt de loc nici particulare şi mai ales nici independente se adevereşte prin exprimarea de dorinţe ca cea menţionată anterior. Ca urmare a dării total nedorite pe faţă a existenţei, scopului înfiinţării şi masivei, chiar dacă foarte puternicei dar nu suficient de secretei şi discretei sprijiniri de către guvernul american a acestora se pare că sistemul de control şi influenţare prin acestea a economiei mondiale şi poate mai ales a celei EU pe care ar fi trebuit să o exercite conform unor scenarii prestabilite pentru diverse situaţii nu mai prea funcţionează cum a fost iniţial prevăzut şi a devenit necesară intervenţia lui "mr. president"!?

Dar mă întreb eu, respectând cu cea mai mare stricteţe toate drepturile şi libertăţile democratice ale omului, începând de la omul Obama pâna la omul EU din ce motiv "trebuie" ca EU să fac ce spune el, când spune el, cum spune el? Cine, ce îi dă LUI acest drept, de a decide când cine pentru ce să facă datorii? Scrie asta în "Carta ONU" sau "Carta derepturilor omului" pe care "bunii noştri prieteni" le invocă mereu?

Ar cam trebui ca acest "domn" să nu uite că el va fi schimbat cu siguranţă, EU NU!?

Oare nu ar cam fi timpul să ne gândim ceva mai serios la varianta de extindere a UE ce am amintit cândva, a invitării la aderare a Rusiei, la ieşirea din NATO sau mai bine zis la eliminarea din acesta al USA?

Oare nu este totul doar încă o dovadă, tot mai crasă, a primitivismului modului de a gândi şi de a proceda al americanilor la toate nivelele, a brutalităţii concepţiei lor generale despre ei înşişi şi. . .
Restul lumi? Ce este pentru un american adevărat "restul lumii"? Mai există ceva în afară de USA? Poate ceva mâncători de fasole şi apoi. . .??

Maşina timpului

Se pare că în unele domenii nu prea mai este prea mult spaţiu pentru un adevărat progres şi se recurge la trucuri şi tertipuri diverse pentru a prosti lumea!? Aşa se face că recent o firmă a scos cu relativ mare tam-tam pe piaţă o "noutate", un "supercalculator" de un tip constructiv ce a existat deja cu 30 de ani în urmă şi a murit de peste 20 din mai multe considerente. Este vorba de un calculator înglobat în tastatură!? Ce este nou în asta sau deosebit? La nivelul anilor 80 ai secolului trecut(!!) circulau pe piaţă calculatoare personale de tip "C64", "Sinclair Spectrum" şi alte asemenea care aveau ca principală caracteristică care de altfel şi printre altele le-a şi fost fatală pe acea de a avea totul înglobat în tastatură!? Comun cu varianta modernă este lipsa unei unităţi de disc, că e vorba de flopy, CD sau DVD. Altă particularitate este capacitatea extrem de redusă de memorie specifică la fiecare din variante perioadei în care a ieşit pe piaţă. Varianta modernă are un RAM ridicol de 1GB şi un HDD, chiar dacă de tip SSD, de dimensiunea unui banal USB-Stick de 16 GB!? Ce se poate instala pe o asemenea jucărie? Totul este completat cu un modest monitoraş de tip "iPod" de 5" şi cu Windows XP pentru care din vara acestui an NU va mai exista suport, totul al un preţ de 549 Euro. Dacă la acest preţ se mai adaugă cel al unui monitor uzual fără pretenţii se obţine preţul echivalent unui laptop mult mai performant din toate punctele de vedere! Unde este progresul?

Pe când vor veni "specialişti de vârf" din electronică să ne anunţe că au făcut epocala descoperire a tubului electronic!?

Trist

Este deosebit de trist să constaţi unde ne-au dus diversele "drepturi democratice"!?
Mă refer la starea de a fi considerat de către foarte mulţi şi mult prea des atât de prost încât ţi se pot spune orice fel de gogoşi, la modul cel mai obraznic, pe faţă şi fără nici un fel de reţinere că tu le iei de bune!? Că unii fac, încearcă asta este normal dar cel mai trist e să constaţi că în linii mari şi au dreptate. Nu ştiu dacă este prostie sau este enorma doză de laşitate a celor cu asemenea comportament, a celora care nu spun nimica, că e mai sănătos!?
Oare chiar aşa este? Este mai sănătos să acceptăm fără nici un fel de comentariu părerile "altora"? Nu este oare chiar asta o depersonalizare cruntă combinată cu o îngrozitoare (auto)îngrădire a cea la ce majoritatea spune/declară că ţine cel mai mult, drepturile democratice ale individului? Oare nu este asta una din principalele cauze care pe fiecare din noi ca individ, ca grup, ca societate ne-a dus şi continuă sâ ne înfunde în mocirla în care ne bălăcim? Oare nu este rezultatul dorit şi obţinut al aplicării cu mult succes de către "unii" a vorbei care spune:

"Nu dori nimănui moartea, fă-l să şi-o dorească singur"

Teoretic şi peste tot se vehiculează cu multă pompă propagarea drepturilor omului, a libertatăţii opiniei şi a cuvântului în timp ce de fapt toate manevrele subtile şi perfide fîcute în umbră ne duc, pe majoritatea din noi, într-o stare în care practicăm o autocenzură din cele mai drastice? Am ajuns, prea mulţi dintre noi, să acceptăm fără să crâcnim, fără pic de discernământ tot ce ni se spune aşa cum ni se spune deoarece "este mai sănătos"?

Este foarte trist când ajungi să te întrebi:

Am ajuns oare nevertebrate?

Ups! Că poate iar am supărat prin atac direct la persoană pe careva!?

BP & Co.

Se pare că "micul incident" cu care la ora actuală este nevoit să se confrunte concernul BP tinde să se generalizeze şi să ducă la dezvăluirea unor adevăruri nelpăcute pentru marile concerne petroliere!? Lipsa totală a unor planuri de masuri pentru asigurarea siguranţei, lipsa măsurilor eficiente de intervenţie în caz de nevoie, lipsa oricăror preocupări în acest sens.

Se pare că era câştigurilor fără limită, a fost era nasurilor pe sus şi a închipuiţilor cărora nu li se ajungea cu prăjina la nas şi care acuma primesc nota de plată, de le convine de nu, se cam termina!? Sunt acele intreprinderi foarte lucrative care au făcut" totul şi chiar mai mult" pentru a maxima câştigurile.
S-ar putea ca nota de plată, că de cea ce se numeşte "image" nu mai vorbesc, actualmente la BP să devină un multiplu al sporurilor de câştig avute în ultimii ani pe seama eliminării preocupărilor pentru siguranţa instalaţiilor de exploatare a zăcămintelor petroliere.

Că dacă stăm strâmb şi judecăm drept unica concluzie logică este acea că în cadrul concernului BP nu a existat deja de mult timp nici un fel de preocupare serioasă/adevărată pentru elaborarea şi întreţinerea unor măsuri fezabile şi eficiente de asigurare a siguranţei lucrului cu şi la instalaţiile de exploatare a zăcămintelor petroliere. Tot ce s-a făcut până acuma de către BP la locul celui mai recent accident este doar acţionism de moment, rodul disperării şi rezultatul incompetenţei celor investiţi cu exercitarea unor funcţii pentru care nici pe departe nu deţin cunoştinţele şi experienţa necesară dar au fost "rentabili"!?

Cu gândul la BP şi cei 1500 m de la platformă la fundul mării mă gândesc dacă nu ar fi existat posibilitatea tronsonării conductei ce le lega pe acestea apelându-se la dispozitive care în caz de avarie a unui tronson să îl izoleze oprind scurgerea necontrolată de petrol în mare. De ce a fost posibil ca o explozie/avarie de la suprafaţă să se propage, ca efecte, fără nici un fel de "probleme" până la capătul conductei, 1500m?? A fost această conductă doar ca un pai de la platforma de suprafaţă, înfipt într-un aşa numit "ventil de siguranţă" cu banal rol de alibi pe fundul mării, ventil al cărui rol, mod de funcţionare şi activare era necunoscut până şi operatorilor platformei de lucru după cum s-a putut vedea în documentaţia filmată publicată?
Mai are oare BP o justificare logică acceptabilă pentru existenţa sa în continuare ca până acuma?

Utopie

Ce s-ar întâmpla dacă:

Nu ar exista NATO (Că doar şi tratatul de la Warşovia, echivalentul est al NATO a fost desfiinţat deja de mult)
Dacă din UE ar face parte şi Rusia?

Asta ar cam însemna o UE din Groenlanda până în Kamciatka, via Europa!? Alte potenţialuri, alte resurse şi altă poziţie pentru multe discuţii????

Vă ajută fantezia?

Duşmanii invizibili: speculatorii care au dat foc Casei Europa

Aşa şi-a intitulat Cătălin Alistari un foarte interesant şi actual articol pe care îl pot doar recomanda.

Ba sunt foarte vizibili numai că aceia care ar fi trebuit să îi recunoască sunt chiar ei înşişi, vezi reproşurile făcute în Senatul USA reprezentanţilor băncii (sau biroului de jocuri şi pariuri pe teme financiare) "Goldman Sachs" care au "pariat" împotriva băncii proprii doar pentru a face profituri personale cât mai mari!? Ei, şi alţii ca ei, au fost "daţi de gol" doar pentru că au folosit în scopuri particulare/personale mecanisme cu alte destinaţii şi prin asta au pus "cauza", pe ei inşişi şi pe acoliţii lor în primejdie!? De când se tot vorbea în cercurile de specialitate din toate ţările despre "fantasticele manevre şi produse financiare" aducătoare de mari profituri fără a se întreba cine plăteşte şi din ce aceste profituri? Cât de naiv trebuie să fie cineva pentru a chiar crede că din împingerea de pe un cont pe altul poate chiar între diverse bănci a unor ipoteci(DATORII) se pot obţine realmente profituri? La ora actuală, în mod normal, orice copil ştie că NU se pot achita datorii făcând alte datorii!

Dacă stai şi te uiţi doar ceva mai atent vei vedea că este rezultatul oarbei ascultări şi urmarea transpunerii oarbe şi fără pic de discernământ în viaţă a tot ce spun americanii. Se pare că tot restul lumii i-a urmat precum urmează oile măgarul. Asta s-a şi dorit de fapt!

După război au inventat cancerul financiar controlat (sau controlabil au zis ei) dirijat şi ascuns în spatele unor denumiri ca "hedge fund", "Derivate", "Certificate", "short sales", "CDS (credit default swaps) şi culmea absolută prin acele "Rating agency"!? Rating agency, nimica altceva decât o adunătură de excroci bine îmbrăcaţi cu un vocabular elevat şi oarecari cunoştinţe financiare şi de psihologie umană dar fără capital propriu care au vrut sau au fost puşi/lăsaţi (???) să "agite lumea financiară" cu o enormă energie criminală!? Au reuşit!? Merit propriu sau fabricat din umbră de cercuri interesate? Cum altfel se poate explica "autoritatea", "competenţa" şi alte atribute de care se bucură aceste de fapt birouri de jocuri şi pariuri pe teme financiare. Rezultatul uimitor al activităţii acestora este că au reuşit să păcălească întreaga lume financiară din merit sau doar pentru că au fost sprijiniţi din umbră dar foarte intens şi eficace de o anume parte a lumii financiare americane (idirect interesată de aceasta) pentru a ajunge în situaţia ca cuvântul lor să aibe "greutate"!? Cine le-a conferit competenţa, cunoştinţele şi mai ales DREPTUL de a hotărâ asupra altora, până chiar la nivel de ţări întregi??? Cine le-a cerut părerea? De ce? Cu ce scop?

Că "băieţii" o fac şi au pretenţia de a avea dreptul democratic de a o face e una dar oare restul lumii nu are acelaşi drept la fel de democratic de a le da câte un picior undeva şi de a le ignora părerea? Cât de naiv şi de credul trebuie să fie cineva pentru a da ceva pe spusele unor asemenea asociaţii criminale? Cine este interesat de părerea acestor de fapt nimeni de nici unde? Este oare posibil ca iniţial toate astea să fi fost un fel de poliţă de asigurare ascunsă, nepronunţată şi nerecunoscută oficial, foarte josnică şi parşivă pentru măcar ţinerea în frâu a economiei Europene în caz "de nevoie"? Poate un mecanism scăpat de sub control şi folosit în mod ilegal de către unii uneori în scopuri altele decât cele prevăzute, în scopuri personale de înavuţire ce au declanşat şi "întreţin" de fapt în continuare "criza", cel mai teribil produs de export "Made in USA" din ultima sută de ani!?? De fapt cea mai eficace armă de distrugere în masă dar care a avut o mică malfuncţiune datorată haloşeniei unora!?

De ce continuăm să ne lăsăm orbiţi de excroci, de ce îi admirăm în continuare în loc să îi punem la zid, să îi arătăm cu degetul ca pe leproşi, să îi excludem din cercurile civilizate şi să îi marginalizăm?

Cu alte cuvinte să spunem adevărului pe nume şi să le dăm ce li se cuvine!

Paranoia anonimatului sau cum să ne furăm căciula

În anii de după război o dată cu evoluţia şi dezvoltarea industriei chimice, a semiconductoarelor, a mediilor de stocare date, a microchipurilor şi a altora prin portofelele noastre sunt tot mai răspândite tot mai multe "carduri" cu cele mai variate destinaţii. Un "Visa card", un card pentru contul curent la bancă, unul pentru asigurarea de boală, unul pe post de carnet de conducere, unul pe post de act de identitate, card de mebru aici, card de membru acolo . . . Este „impozant” când cineva deschide portofelul şi scoate la iveală o întreagă galerie/bibliotecă multicoloră şi sclipitoare de te miri ce carduri. Pe ce ai mai multe te simţi mai important. Aproape fiecărui card îi corespunde câte un PIN care îţi conferă un grad ridicat de siguranţă şi anonimat în jungla de carduri în mijlocul căreia te mişti. Banca nu ştie la ce asigurare de boală eşti asigurat cu toate că virează în contul acesteia bani de pe contul tău (!???), asigurarea de boală ştie de la ce bancă sunt plătite medicamentele ce utilizezi chiar dacă nu cunoaşte PIN-ul corespunzător. La fel serviciul de circulaţie ştie de pe ce cont s-au virat banii pentru ultima amendă la fel cum ştie unde locuieşti din moment ce ai inmatriculat o maşină pe numele tău și ai primit prin poștă ultima poză radar!? Cam toate magazinele unde faci în mod curent cumpărături îţi cunosc numărul de cont şi adresa de vreme ce ai făcut minimum o plată cu "bani de plastic". Asigurarea de boală şi farmacia ştiu cine este medicul casei şi contul de pe care se fac plăţile specifice la fel cum ştiu ce medicamente şi cu ce frecvenţă pentru ce iei. Cardul pentru accesul la servici nu prea ştii ce ascunde chiar dacă aparent, prin lipsa unui PIN, se pare că nu ascunde alte date decât cele necesare permiterii accesului în anumite părţi ale firmei. Care sunt oare aceste date, de unde provin şi cine hotăreşte asta? Ce cuprinde actul de identitate, cel mai periculos dintre toate? Aparent toate aceste carduri îţi conferă maximum de siguranţă şi anonimat!? Dar chiar aşa este oare? Oare prin întreţeserea de informaţii şi interese suma de informaţii conţinute şi administrate prin diversele carduri ce avem fiecare oare nu deja de mult ne-au făcut să avem o proprietate de care mulţi se feresc ca dracu de tămâie, acea de transparenţă maximă? Mai nou în tot mai multe ţări există(se manifestă) intenţia (dorinţa) de a înlocui toată această "bibliotecă de carduri" cu un singur card multifuncţional care pentru fiecare secţiune funcţională are un PIN specific (legătură bancară, Visa, . . .). Ce neruşinare şi ce inconşienţă!? Se pare că cei care propun asemenea inepţii sunt total inconştienţi şi nu sunt în stare să realizeze căror pericole ne expun prin aşa ceva!? Se poate ajunge, spun unii, până la furtul de identitate, se fură informația mea genetică, amprentele și datele mele antropometrice!? Ce înseamnă asta? Dacă mă privesc în oglindă nu mă mai recunosc? Nu mai am DNA-ul propriu în organismul meu? Dacă cineva neautorizat cunoaște DNA-ul meu îl poate depune undeva ca pe o dovadă falsă în scopuri criminale? Dacă știe cum mă numesc și își îsușește numele meu? Nenumărate pericole la care nici nu ne-am gândit până acuma. Dacă cineva pierde sau i se fură cardul acesta? Ce risc enorm de a deveni total transparent şi vulnerabil. Ce "neruşinare cruntă şi violare a drepturilor cetăţeneşti şi democratice" este stocarea de date personale de identificare ca amprente, DNA şi alte date biometrice pe cardul de identitate sau în secţiunea corespunzătoare a cardului unic multifuncţional!? Ce "enorm pericol" ar fi stocarea pe acesta a unor date ca grupa sangvină, bolile cronice şi tratamentele aplicate în mod curent, mai ales în cazul unui accident. Există pericolul imintent ca în caz de accident personalul sanitar să afle repede, chiar la locul accidentului (ce tâmpenie inutilă și riscantă) ce poate şi ce trebuie făcut cu un anume pacient şi astfel să îi salveze viaţa. Dar de ce să nu mor cu anonimatul asigurat în mod liber și democratic decât să trăiesc (să fiu salvat) cu pericolul iminent al divulgării secretului identităţii mele (drept cetăţenesc elementar), treabă care poate merge poate chiar până la furtul identității mele!? Mă tot întreb ce este oare de preferat, să fii mort demn, cu identitatea și drepturile democratice nealterate sau viu cu oarece scăpări de detalii referitoare la identitate, cu drepturile democratice și demnitatea de om puțin ciuntite? Care este diferenţa între cazul pierderii unui card unic multifuncţional şi a unui portofel ce conţine "biblioteca de carduri"? Există mulţi care poartă fiecare card în câte un protofel separat plasat în alt buzunar aflat sub cheie? Alții refuză cu vehemență chiar și numai idea existenței unui personal ID card ca fiind o flagrantă încălcare a celor mai elementare libertăți și drepturi democratice ale omului, a demnității de om, în timp ce la fiecare pas împroșcă, poluează din abundență și cu maximă dezinvoltură mediul ambiant cu toate datele lor personale!?

Oare am prostit, am fost deja prostiți în așa hal încât foarte mulți dintre noi nu mai suntem în stare să realizăm că de mult avem transparența apei de izvor, de o acceptăm sau nu, de o realizăm sau nu?

Ce se întâmplă cu noi ca oameni? Ne depersonalizăm tot mai mult, devenim tot mai asociali, avem tot mai mult de ascuns, ne ascundem tot mai mult? De ce ne este frică, de cine ne temem, ce avem de ascuns şi din ce motiv? De ce vrem neapărat să existăm pe cât se poate total anonimi? Ne pierdem sau chiar aruncăm în mod voit şi intenţionat calitatea de oameni, de făptură socială, pentru a deveni în tot mai mare măsură purtători anonimi de secrete? Vom ajunge să vrem să ne uităm şi propriul nume doar de dragul anonimatului perfect? Devenim, încet, încet o adunătură, că de societate nu mai poate fi vorba în asemenea condiţii, de paranoici total lipsiţi de personalitate dirijaţi de medii și cu creierele spălate după interesele. . .ale cui interese?

Devenim, fiecare din noi, câte un nimeni de nici unde!

De ce ne furăm căciula?

UE, perspective şi şanse. . .

Grecia, sămânţă de necazuri eterne!? Când a fost linişte în Grecia? Dacă a făst cândva linişte cât a ţinut aceasta? Care regim a fost bun în Grecia? Pentru cine a fost bun? Cât a durat un regim în Grecia? A fost vre-o dată stabilitate în Grecia? De ce? UE? Amestec eterogen de formaţiuni statale cu puternice, pregnante şi vechi specificuri/tradiţii naţionale de multe ori în contradicţie sau chiar parţial incompatibile între ele de secole pe plan cultural, juridic, politic, social şi economic. Ce şanse are un asemenea amestec altele decât ca cândva sa se "rupă" în părţile sale (ne)componente doar că toate de acuma într-o stare generală mai proastă decât cea iniţială!? La ce va duce asta? La o atitudine reciprocă mai rea decât cea de după război!? Ce măsuri de compatibilizare reciprocă între viitoarele membre ale uniunii au avut loc cu adevărat înainte de "unire"? A avut loc aşa ceva? Există cu adevărat puncte de vedere comune, responsabilităţi şi interese comune puse în aplicare la un mod comun şi coordonat sau părţile s-au mulţumit doar să "înlăture" diferenţele ignorându-le prin apelarea la tot soiul de manevre de diversiune? Diferenţa este enormă şi urmările pot fi catastrofale. Care este "numitorul comun" al UE pe plan cultural, legislativ, economic, politic, social şi militar? Există aşa ceva sau s-a ajuns la o şi mai mare diferneţiere naţională . . . la o adevărată scoatere în evidenţă a diferenţelor existente? Există cu adevărat responsabilităţi comune duse de către toţi membrii comunităţii în egală măsură cu aceleaşi mijloace în acelaşi scop? Dacă ar fi să comparăm UE cu o balanţă aceasta ar trebui să fie reprezentată în total dezechilibru, un taler sus de tot altul jos de tot!? Pe de o parte "membrii fondatori" şi pe de alta "veniturile". Care sunt diferenţele? Unii cu drept de cuvânt alţii cu drept de a asculta. "Membrii fondatori" sperau să primească piaţă de desfacere avantajoasă extinsă concomitent cu mână de lucru avantajoasă simultan cu extinderea în extremul orient a "globalozării" în timp ce "venitura" spera să ajungă la locuri de muncă avantajoase în condiţii neavute înainte. La ce s-a ajuns? La decepţie totală pe toată linia şi la toţi!? De ce? Din haloşenie şi incompetenţă crasă. Din propagarea oarbă şi fără discernământ, de unde atâta, a unor principii de genul "the american way". De ce spun asta? Fără discernământ că din incompetenţa care este urmarea firească a stării tot mai dezastruoase a pregătirii şi experienţei profesionale precum şi a orizontului cultural-politic şi ştiinţific tot mai îngust al "specialiştilor" care judecă gradul de aplicapilitate al unor asemenea teze la condiţiile europene nu poate rezulta altceva. Dar chiar există cu adevărat ceva ce să poată fi numit "condiţii europene"? Câte concepţii de viaţă fundamental diferite (co)există simultan în UE? Câte culturi diferite şi la ce nivele specifice (co)există simultan în UE? Sunt acestea compatibile între ele?

Macaroana tăiată. . .

Se pare că încep să se ia diverse măsuri unele chiar eficiente și ce este mai important împotriva adevăratului rău!? Așa se face că în Germania au fost interzse unele „vânzări blanco” și se pun condiții tot mai drastice funcționării acelor ominoase „hedge funds” nu degeaba numite și „lăcuste” și altor așa numite „produse financiare”!? Profitorii acestora nu sunt prea încântați de toate acestea dar se pare că UE și Germania este poate chiar primul stat care a luat asemenea măsuri. Democrația este bună și frumoasă câtă vreme nu vin diverse tipuri de excroci de genul celor care întrețin cea ce cu puțin timp înainte am numit „agenții de pariuri și jocuri financiare” și își fac la liber de cap în baza „libertăților cetățenești și democratice” greșit interpretate și mai au și pretenția să fie protejați de stat prin hotărâri judecătorești luate de judecători „mânjiți”, semidocți, inculți și înbuibați. După protestele „lăcustelor” ce altceva este de crezut? Se limitează astfel prin măsurile luate posibilitatea de speculă necontrolată, jaful, în lumea financiară, pe termen lung sau doar . . . Păcat că doar se limitează asemenea activități ce de fapt ar trebui interzise de tot și pedepsite fără milă. Că ar fi bine dacă acei excroci cu cravată și limbaj elevat nu ar uita că democrația NU înseamnă lipsă de reglementare și supraveghere și nici jaf la liber!

Din limbajul lumii financiare ar trebui eliminate cu desăvârșire expresii ca „produse financiare”, „hedgefund”, „derivate”, „vânzări blanco” precum și introducerea și utilizarea altora cu sens echivalent care servesc doar la practicarea jafului organizat și a înșelătoriei la scară mare. La fel ar trebui interzisă activitatea acelor așa numite „agenții de rating”, de fapt doar „agenții de pariuri și jocuri financiare”.

Speculații

În urma multelor și mai ales ciudatelor detzvăluiri ce au avut loc în ultima vreme în legătură cu unele practici cel puțin ciudate ale unor instituții ce au pretenția de a fi numite și considerate „ instituții financiare serioase și cu tradiție” se nasc diverse întrebări.
Așa de pildă de naște întrebarea dacă nu cumva toată așa numita „criză financiară” și urmările acesteia nu cumva s-ar putea să fie urmarea directă a unor manevre combinate și sincronizate corespunzător și pe termene lungi a unor „instituții financiare independente și cu renume”? Adică niște „creații” sintetice, voite și intenționate dar total artifciale și controlate.
Nu este oare posibil ca niște agenții de pariuri și jocuri financiare din acelea care se numesc „instituții financiare și agenții de rating” să fi creat, prin activitățile lor cu orientare clară și mai ales „independentă” condiții propice activităților altor instituții asemnănătoare care prin crearea și propagarea pe piață a unor „produse financiare” de înaltă calitate au dus la momentul potrivit și perfect sincronizat cu activitatea generală la profituri proprii maxime și la falimentul investorilor, al fraierilor creduli ce au investit.
La fel se pune întrebarea dacă nu cumva o asociație a acestui gen de „agenturi de jocuri și pariuri financiare”, că NU le mai pot numi altfel, nu a fost și mai este în stare să ducă la falimentul până și a unei țări, vezi Grecia”?

Oare nu au fost create și sprijinite acestea chiar pentru a elimina, indiferent de mijloacele folosite, la timpul potrivit o eventuală concurență incomodă? Oare pentru „anume cineva” nu este o adevărată binefacere faptul că actualmente NU numai Grecia dar chiar întreaga UE are probleme? Suntem chiar atât de orbi sau miopi de nu vedem așa ceva, de nu recunoaștem la timp cine ne sunt „prietenii” și ce hram poartă ei?

Cine și pe baza căror criterii a acordat acestor „agenții de jocuri și pariuri financiare” această credibilitate mult exagerată? Nu este oare rezultaul unor activități „independente” dar într-un cerc cum mai vicios nici că se poate? Din păcate trebuie să recunoaștem că prost nu e cel ce vinde asemenea „gogoși” ci cel care de bună credință le cumpără, halosul prost ce se repede să le cumpere. Că mă tot întreb cât de prost trebuie să fie cineva care sprijină activități de genul „vânzare blanco”? Vând nimic dar scot profit!?