vineri, 14 mai 2010
Industrie. . .
Ce este şi ce se înţelege prin conceptul de industrie? Conform definiţiei pentru înţelesul acestui cuvânt prin acesta se înţelege o ramură a economiei şi anume acea ramură care prin prelucrarea de materii şi materiale la scară mare în fabrici şi intreprinderi cu un înalt grad de mecanizare şi automatizare crează diverse bunuri materiale. Se mai menţionează în definiţie că se va face o diferenţă între meşteşuguri şi industrie. În mod cu totul eronat se vorbeşte uneori, mult prea des, ca dovadă a creşterii gradului de incultură a celor ce o fac şi a lipsei lor crase de cunoştinţe de specialitate, despre chestii ca "industria turismului" sau "industria muzicii" şi alte asemenea şi mai nou despre ceva numit "industria financiară"!?
Ce bunuri materiale crează cea ce unii numesc "industria financiară"? În ultima vreme doar pagube, este adevărat că multe, mult prea multe şi comparabile cu cantitatea de bunuri creată de industria adevărată dar tot numai pagube? De când este o pagubă un bun material? Sau intenţionează prin aceasta branşa de specialitate să anunţe, să ne avertizeze, că va trece la producerea în serie mare, industrială, a şi mai multor pagube?
luni, 10 mai 2010
Criza financiară
Personal, din toate cele ce am auzit şi priceput eu ca laic din discuţiile legate de cea ce se numeşte "criza financiară" îmi pare că la fel ca şi cauzele însuşi fenomenul numit este doar o mare păcăleală, ca să nu spun minciună. De ce spun asta? Nimic mai simplu. De cu relativ mulţi ani în urmă la nivel de bănci "serioase, cu tradiţie şi renume" (mai ales din SUA) au început să "se creeze" şi introducă în activitatea curentă a acestora o serie de aşa numite "produse financiare*" de gen "certificate", "derivate" şi "fonduri" diverse dintre care poate cea mai cunoscută variantă sunt aşa numitele "hedgefonds". Pentru aceste fonduri, "hedgefonds", două lucruri sunt, s-ar putea spune, tipice, utilizarea de derivate şi apelarea la "vânzări blanco"(Short Sale) !? Ce este o "vânzare blanco"? Sunt operaţiuni financiare făcute în legătură cu „marfă” ce în momentul efecuării tranzacției la vânzător încă nu există. Cu alte cuvinte se fac afaceri reale cu mărfuri fictive după care se încasează comisioane reale!? Pe româneşte sunt tentat a apela la cuvintele minciună şi înşelătorie. Vezi la "Short sales" sau la varianta de limba germană "Leerverkauf". Partea cea mai "drăguţă" este acea că s-a putut constata că în cadrul unor asemenea tranzacţii financiare de tip "made in USA" managerii unor instituţii (vezi foarte recent "Goldman Sachs & Co.") au câştigat sume reale exorbitante mizând/pariind împotriva propriei instituţii!? Pare ciudat dar aşa este în afcerile cu "derivate". Vezi "Derivate". Se pare că lumea financiară modernă, mai ales cea din SUA, a degenerat într-un fel de cazinou sau agenţie de pariuri financiare şi de mult nu mai este cea ce iniţial s-a înţeles prin aceasta şi/sau de fapt ar trebui să fie!? O altă treabă foarte drăguţă este acea că se pare că la ora actuală, în foarte multe cazuri, în lumea financiară se vorbeşte despre sume pe care factic nici o bancă nu le deţine realmente, sume care cred că în totalitatea lor sunt mult mai mari decât suma monedei tipărite aflate în circulaţie!? Majoritatea băncilor garantează pentru sume pe care nu le-au deţinut nici o dată! Cum este posibil/admisibil aşa ceva? Iar simplu, datorită unui alt produs al frumoasei lumi fnanciare "made in USA"!? Mă refer aici la cea ce se numeşte "agenţie de rating". Vezi "Agenţie de rating". De fapt pentru mine doar o adunătură mizerabilă de excroci fără capital propriu dar foarte buni de gură, foarte versaţi şi "stilaţi" care în schimbul unor comisioane adecvate scriu şi publică diverse referate şi statistici despre şi pentru instituţiile care le plătesc. Ce este cel mai frumos în toată această treabă este faptul că s-a ajuns ca foarte repede chiar cei care ar trebui să ştie cel mai bine ce se ascunde de fapt în spatele acestor "agenturi de rating" au ajuns să creadă, sau cel puţin să declare asta, tot ce spun acestea şi să motiveze unele chestii şi să se bazeze în multe hotărâri luate pe afirmaţiile acestor agenturi, pe aceste "ratinguri", cerc vicios cum mai vicios nici că se poate. Ce a declanşat "criza financiară"? "Obrăznicia" unora care au avut "neobrăzarea" să ceară să li se plătească în numerar suma pentru care se garantează!? Personal cunosc cazul unei bănci a cărei valoare la bursă era pe la 200 - 300 milioane în timp ce ea garanta pentru peste 1,3 miliarde!? Ajunsă "la înghesuială" această bancă a fost nevoită să apeleze la "ajutoare de la stat" care a şi acordat cu dezinvoltură fondurile necesare motivând aceasta prin acea că un faliment al respectivei bănci ar fi avut urmări nefaste pentru economie!? Poate aveau "şefii" depuşi acolo banii proprii care trebuiau salvaţi?
* Se pare că s-a uitat deja de mult că o bancă sau altă instituţie financiară NU produce nimica ci serveşte doar la administrarea valorilor create/rezultate prin/din muncă de alte instituţii, cele cu adevărat productive ca urmare a valorificării bunurilor rezultate dintr-un proces de producţie, valori depuse spre păstrare şi administare calificată într-un loc sigur numit bancă. Ce mai fac băncile şi alte instituţii financiare este acordarea de credite şi prin aceasta crearea de fonduri proprii crescânde din dobânzile încasate. Bonitatea unei bănci poate fi apreciată prin numărul de clienţi ce apelează la serviciile ei, prin sumele pe care aceştia i le încredinţează spre păstrare, seriozitatea şi siguranţa operaţiunilor/tranzacţiilor făcute de bancă, gradul de lichiditate al băncii, toate elemente supuse secretului bancar la care realmente nici o agenţie de rating nu are acces decât eventual prin mijloace frauduloase. O bancă cu adevărat serioasă ar trebui să aibe mereu "acoperire reală" pentru toate operaţiile ce face sau pentru care garantează într-un mod care să nu poată duce la periclitarea existenţei ei şi a sumelor depuse de clienţii ei.
sâmbătă, 8 mai 2010
Sindromul paradox
Citind acest titlu unii dintre voi se vor întreba, pe drept cuvânt, ce dracu înseamnă asta? Este, ca şi de multe alte ori, un produs al unei "minţi odihnite" de laic fără cunoştiinţe de specialitate care când nu are ceva mai bun de făcut debitează "diverse" şi ajunge la a da păreri în legătură cu te poţi doar mira ce!?
Dar despre ce este vorba de data aceasta? După cum foarte bine bănuiţi este vorba despre cea ce am denumit "Sindromul paradox"! Ce este acesta? Admiţând existenţa aşa numitelor îmbolnăviri "neuro-vegetative"(mai de grabă boli imaginare, inchipuite şi de cele mai multe ori autoinduse care constau şi mai ales se manifestă doar prin senzaţii şi NU prin stări *) aşi fi tentat, ca laic, să spun că despre aşa ceva este vorba. Mai exact susţin că este vorba de acea stare în care "cel afectat" trăieşte o senzaţie de satisfacţie datorată confirmării faptului după care potrivit prezicerilor făcute de către "cel afectat", în anume condiţii numite de către "cel afectat" acesta trăieşte o anume senzaţie de mal(=rău la modul general sau doar un anume fel, selectat, de rău). Ori, a avea o satisfacţie datorată apariţiei unei stări de mal, de fapt mult mai mult a unei senzaţii decât stări de mal, este ceva paradoxal, de acea denumirea de "Sindrom paradox". De fapt satisfacţia nu se datorează atât senzaţiei de mal cât confirmării apariţiei acesteia în condiţiile numite de "cel afectat". Un alt fel de a spune "vedeţi că am avut dreptate, am ştiut că aşa va fi"!?
Să fie aceasta, la fel ca şi multe alte "afecţiunii neuro-vegetative" o urmare/manifestare a unei senzaţii, de cele mai multe ori în mult mai mare măsură şi de cele mai multe ori doar autodinduse decât reale avute de "cel afectat" care se simte/consideră a nu primi suficientă atenţie de la cei din jur, o urmare a unei senzaţii de neglijare de cele mai multe ori mult mai mult autoinduse decât reale, de fapt o urmare directă sau indirectă a unui "trai prea bun" şi de fapt prin aceasta plictisitor că de fapt lipsit de griji al unor oameni care nu sunt în stare să se auto-ocupe, să găsească satisfacţie în cea ce fac, poate pentru că fac prea puţin sau nu sunt în stare să găsească o ocupaţie reală, banală care să le dea satisfacţie, nu au probleme reale de rezolvat, oameni care nu sunt de multe ori în stare să vadă frumosul ce îi înconjoară mereu şi peste tot, oameni pe care prea multe lucruri îi lasă "reci". Oameni care poate aşteaptă să se întâmple "extraordinarul", să vină "Făt Frumos"!? Puţin narcisişti?
Oameni care în prea mare măsură doar trec prin viaţă, pur şi simplu trec.
Poate fi o urmare a unei anume influenţe a unor puncte de vedere, concepţii şi a unui anume fel de viaţă, total nerealist şi fals că imaginar, propagat în mult prea mare măsură de medii şi apreciat fals şi total greşit de către "cel afectat"?
*Ciudat este de constatat că de multe ori cei "suferinzi de o afecţiune neuro-vegetativă" se autoconsideră/prezintă a fi mai bolnavi/suferinzi decât unul care este bolnav de cancer!? Dar, de fapt, este NORMAL, cel bolnav de cancer are un scop, VREA SĂ TRĂIASCĂ, cel cu o boală neuro-vegetativă vrea doar să se vaite justificat, să atragă atenţia.şi pe undeva poate ajunge chiar să fie, chiar dacă doar în subconştient, invidios pe cel cu adevărat bolnav!? Şi nu este acesta un "Sindrom paradox"?
miercuri, 5 mai 2010
"GAURĂ NEAGRĂ" - încercare de definiţie
Pe undeva sunt tentat să spun că prin "gaură neagră" se înţelege acel loc, sau acele locuri din/în spaţiu în care au loc următoarele:
- Toate undele (oscilaţiile) ajung totdeauna perechi
- Elementele unei perechi, toate şi totdeauna vin din direcţii opuse
- Elementele unei perechi au totdeauna aceiaşi frecvenţă şi amplitudine
- Componentele unei perechi sunt totdeauna defazate cu "pi".
Asta ar avea ca urmare :
Prin însumare/interferare(distructivă) pentru fiecare pereche amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi "0" (zero), la fel frecvenţa ceea ce va duce la apariţia, în acest loc, a unei cantităţi de energie potenţială, NU la dispariţia ei. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Această energie potenţială este în continuă creştere şi va duce la apariţia în spaţiu a unei zone în care vom avea o mereu mai mare cantitate de energie care va avea şi o densitate de energie mereu crescândă.
Vom avea o "zonă" în care de la un anume moment dat totul intră dar nimica nu mai iese, o gaură neagră!?
Mergând mai departe, la atingerea unei anume cantităţi minime de energie într-o asemenea zonă concomitent cu atingerea unei concentraţii minime necesare, prin influenţa unor factori externi/interni favorabili se va declanşa un proces de transformare a energiei în cea ce numim materie, se va naşte o stea!
joi, 29 aprilie 2010
Nelămurire
De o vreme încoace în Germania în încăperi publice nu se mai admite expunerea pe pereţi a crucilor deoarece anume grupări ale populaţiei s-au simţit molestate. . .
Treaba este aia că acum că stau de mai bine de trei săptămâni în spital şi zilnic, când deschid ochii dau peste acelaşi tablou, la un moment dat mi-a sărit ceva în ochi, tabloul de mai jos:

Aici a venit momentul să vă întreb ce vedeţi voi în această pictură? I se poate atribui eventual o semnificaţie, un mesaj?
Pentru mine tabloul radiază înainte de toate îndârjire, crispare, ură şi alte lucruri negative. De ce?
Cred a nu fi departe de adevăr dacă spun că tabloul reprezintă un fel de planiglob stilizat. La partea lui dreaptă, corespunzătoare estului domină culori întunecate, sumbre şi ameninţătoare care mai şi iau forma unor vârtejuri emeninţătoare (în dreapta sus). Pe la partea centrală din dreapta se pare că arde un foc de mare răspândire şi toate astea cu tendinţa vădită ce a se răspinândi spre partea stângă a tabloului. În centrul tabloului un cerc stilizat/abstaractizat care poate fi asimilat unui planiglob în care se găsesc elemente interesante. Cineva a remarcat acolo existenţa unei litere, mai exact a unui "C"!? Dar chiar aşa este, este vorba de o literă sau este altceva? Dacă ar fi să privim şi interpretăm totul în totalitatea sa ar mai trebui să ţinem cont de existenţa unor alte elemente stilizate/abstractizate corespunzătoar unor elemente cu specific oriental, un turn care nu pare a fi nici far nici turn de biserică creştină ci mult mai de grabă un minaret imprejmuit de emenete de arhitectură orientală specifică. Unica pată de lumină mai luminoasă din tot tabloul are un colţ pe vârful minaretului şi parcă vrea să sugereze că numai de acolo vine "adevărata lumină". O altă culoare care domină este "verdele islamic".
De aceea mă întreb eu dacă nu cumva acest tablou este ceva care ar putea fi interpretat a fi o avertizare, o ameninţare sau un mesaj prin care se transmite, chiar dacă mascat, privitorului tendiţa de hegemonie mondială a islamului pentru care se va apela la cele mai crunte mijloace comparabile doar cu cele mai crunte furtuni şi focuri pănă ce pe toata suprafaţa pământului va domina acea literă "C" care de fapt este semiluna islamică!?
Pe locul acestui tablou a stat cândva o cruce!
Am voie să mă simt molestat de semilună?
Sau sunt doar puţin paranoic?
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Pagini de istorie?? S-a decoperit alfabetul dacic
Am primit recent, pentru a nu ştiu câta oară, un material "brizant" care, din propriile declaraţii, vine să răstoarne cam tot ce ştie până la ora actuală istoria referitor la "supercultura dacică".
Materialul se găseşte la:
S-a descoperit alfabetul dacic
După recitirea "materialului" m-am simţit, la fel ca şi cu alte ocazii, provocat să spun câte ceva. Deci. . .
Ce cred eu despre problematica care de fapt cred eu, poate în mod cu totul eronat şi greşit, că se ascunde în spatele unor manifestări ca cele din articolul ce comentez voi spune mai jos.
De la bun început trebuie să fac remarca că dacă te uiţi în jurul tău vei descoperi nenumărate alte manifestări asemănătoare doar că exprimate în alte limbi. Fiecare popor conţine diverse grupări de diferite soiuri, unele mai bune, altele mai rele, unele mai culte, altele mai puţin culte şi iaca aşa. Ponderea acestor grupări la fiecare popor este o treabă care are dinamismul ei NU neapărat specific poporului ci poate mult mai de grabă determinat de un complex, de o multitudine de factori care, şi ei la rândul lor, au o dinamică proprie. De când lumea, la toţi s-a găsit mereu câte o grupare care ţinea cu tot dinadinsul să dovedească superioritatea absolută a propriei naţii, caracterul ei unic şi multimilenar precum şi continuitatea neântreruptă a existenţei ei pe un teritoriu care nu neapărat coincide cu cel pe care gruparea există şi de pe care se manifestă momentan. Mereu există câte ceva de revendicat! Ciudat mai este de constatat că toate aceste grupări au ceva comun, chiar dacă uneori foarte bine mascat, o puternică orientare de dreapta, chiar de extremă dreapta combinată cu un puternic naţionalism dus până la şovinism caustic şi excelează printr-un extrem de înalt grade de incultură sau de o (pseudo)cultură foarte limitată, unilaterală şi tendenţioasă ce cultivă şi propagă toate acestea în masa de adepţi cu toate mijloacele aflate la dispoziţie prin apelarea în acest scop la un limbaj foarte înşelător chiar dacă de multe ori foarte ales şi elevat. Îndrăznesc să spun că în proporţie de 99,9% sunt doar o adunătură de indivizi primitivi, complexaţi şi stăpâniţi până la paranoie de "necesitatea imperioasă" a găsirii şi dovedirii cu orice preţ a propriei identităţi naţionale ca fiind cel mai valoros, chiar unic şi adevărat bun!? O mare parte, majoritatea sunt de fapt victimele propriei şi crasei lor inculturi combinate cu subtila manipulare de către unii puţini care organizează totul şi trag foloasele!? Fiecare asemenea grupare, indiferent de limba ce o vorbeşte are idolii ei, savanţii ei de vârf, oameni "de cultură" proprii şi totdeauna de excepţie dar nerecunoscuţi şi neapreciaţi ca atare, marginalizaţi şi daţi uitării, NEDREPTĂŢIŢI şi alte asemenea. Parcă ceva îmi aminteşte de activitatea unui "marcant dacolog/tracolog" de pe vremea când s-au mai făcut diverse descoperiri "iepocale" şi s-au găsit diverse vestigii istorice absolut unice, parcă se numea Constantin Drăgan. . . O altă adresă interesantă care îmi vine în minte la amintirea numelui "marelui tracolog", cu un articol care vine să completeze articolul amintit înainte ar fi cel care poate fi găsit la:
Citind acest articol îmi pare că nu mai sunt sau nu am fost nici o dată singurul cu un anume fel de păreri şi atitudini faţă de "un anume fel de ştiinţă"!?
Dar citiţi voi înşivă cu câta atenţie cele două aticole, comparaţi informaţiile şi formaţi-vă o părere.
Dar poate ar fi mai bine ca în loc să ne preocupe asemenea "probleme majore" să ne dedicăm unor activităţi şi acţiuni mult mai simple şi banale ca acea de amătura în faţa casei, să avem grijă să nu facem murdărie pe străzi, să avem grijă cum vorbim, ce vocabular folosim, să învăţăm să punem priorităţi, să acceptăm că NU suntem atotştiutori şi că putem/trebuie în fiecare moment să învăţăm de la oricine, să putem admite şi să fim conştienţi că NU suntem "cei mai . . . " ci doar "foarte . . . ", să renunţăm la individualism, să redescoperim buna cuviinţă, stima, respectul şi consideraţia, modestia, . . .
Doar încă o singură remarcă:
"Istoria este (pseudo)ştiinţa care ţine evidenţa a cine, de când şi de ce are de dat cui câte picioare în cur"
marți, 13 aprilie 2010
Întrebări la postarea anterioară
După ce am mai revăzut puţin, tot cu ochi de laic, cele relatate am început să îmi pun unele întrbări. Se declară/susţine că cele 23 de perechi de cromozomi din zigot provin din "imperechierea" celor câte 23 de cromozomi proveniţi de la ovul pe de o parte şi cei 23 proveniţi de la spermatozoid, pe de altă parte. Toate bune şi frumoase numai că dacă privim cum arată reprezentarea grafică a unui "set de cromozomi" vom constata că fiecare cromozom în parte are altă formă şi presupun că şi conţine alte "pachete de gene". Întrebarea mea este de fapt un pachet de întrebări. Atunci când se "confecţionează" un ovul în corpul matern care din cei 46 de cromozomi ce stau la dispoziţie în cele 23 de perechi de cromozomi sunt preluaţi de ovul pentru a fi "daţi mai departe"? Ce şi în ce fel determină şi/sau influenţează această alegere/decizie? Aceiaşi întrebare se pune şi referitor la acelaşi proces în cadrul spermatozoidului. Alte întrebări ce se nasc sunt acelea legate de faptul dacă toţi ovulii şi toţi spermatozoizii proveniţi de la acelaşi individ conţin totdeauna aceleaşi "elemente" sau. . .nu. Deoarece fraţii nu prea semănă de tot între ei decât în condiţii speciale cred că NU este aşa.
O altă întrebare ar fi dacă celor două grupe de câte 23 de cromozomi le este indiferent cum "arată" partenerul cu care se "combină" în vederea creerii celor 23 de perechi de cromozomi ai unui zigot şi este doar important să fie "compatibili". Ce defineşte compatibilitatea, ce şi cum o verifică? La fel ca şi întrebarea legată de, ce cum, când şi în funcţie de ce activează care combinaţie de gene şi în ce succesiune şi în ce ritm? Care este mecanismul de declanşare, comandă, control şi supraveghere? Mergând mai "adânc" vom constata că nucleotidele din care combinarea cărora în final constau genele nu sunt decât nişte banale substanţe chimice care se pot lega în extrem de multe variaţiuni de combinaţii între ele dând astfel naştere la un cod, codul genetic. Asta se poate vedea, chiar şi dacă numai parţial, la: http://en.wikipedia.org/wiki/Nucleotide
Dacă vom arunca aici o scurtă privire asupra componenţei şi structurii acestor componente "de bază" nu mică ne va fi mirarea să constatăm că acestea constau din hidrogen, azot, oxigen şi fosfor şi nici urmă de carbon care este elementul ce stă la baza tuturor substanţelor organice din care este "clădită" lumea biologică în care trăim!? Cum se face că materia construită pe carbon este comandată, condiţionată şi controlată (cel puţin aparent) în toate de . . . fosfor şi acoliţii? Altă întrebare ar fi care este sursa de nucleotide dintr-un zigot? De unde şi cine determină, condiţionează, controlează şi cum o face, producerea nucleotidelor necesare organizării în noile lanţuri DNA din care urmează a se naşte cromozomii celulelor rezultate în urma divizării unui zigot. Ce face ca acestea să fie produse la timpul necesar, în cantitatea şi de calitatea necesară organizării mereu în aceiaşi combinaţie care să ducă mereu la perechi identice de cromozomi în toate celulele unui organism? Există undeva o sursă "divină" de nucleotide? Există ceva de gen "organ specializat"? Care, unde, cum funcţionează, ce îl comandă, cum se numeşte, poate fi influenţat, cum. . . ?????
Asta e una, doar că acest cod, cel genetic după ce a fost generat cumva mai trebuie citit şi interpretat în mod adecvat pentru ca apoi să fie activat şi transpus în acţiuni mult mai complicate. . . Cine, cum şi influenţat de ce face asta? Care este "dispozitivul de citire cod genetic"?
Întrebări, întrebări, întrebări. . .
Răspunsuri???