Ce ne face să fim unici?

Aşi dori, înainte de toate, să menţionez principala sursă de informaţii la care am apelat când a fost vorba de DNA, este cartea "Survival of the sickest" scrisă de domnul Dr. Sharon Moalem, carte pe care o pot recomanda cu căldură celor interesaţi. Veţi fi surprinşi ce uşor este de citit şi ce informaţii cuprinde.

(Detalii la adresa: http://www.survivalofthesickestthebook.com/)


Tot ce urmează este doar înşiruirea unor păreri şi comentarii de laic cât şi a unor întrebări asemănătoare care cred că este firesc să apară la lecturarea unui anume fel de material şi nu are nici un fel de pretenţii ştiinţifice, în nici un caz NU are pretenţia de a fi o adevărată prelucare ci mult mai de grabă o răstălmăcire în stil personal a unor informaţii, poate chiar o distrugere, o falsificare a înţelesului unor informaţii.

Fiind vorba despre devenirea unui om, a unui individ unic, voi încerca să fac pe măsura posibilităţilor şi cunoştiinţelor modeste de care dispun, înainte de a continua această expunere, o mică analiză a unei părţi specifice a fiinţei om, latura sa genetico cromozomială. Voi face aceasta ca laic şi din punctul de vedere al unuia. La ora actuală este îndeobşte cunoscut, ştiut şi acceptat că cu excepţia a două tipuri de celule umane, cele destinate reproducerii, adică ovulul şi spermatozoidul, restul, toate, conţin acelaşi pachet complet de informaţii, DNA şi cromozomi. Acesta este rezultatul unui proces care a durat milioane de ani şi care are ca urmare acea că fiecare celulă a corpului uman conţine suma tuturor informaţiilor necesare producerii proteinelor necesare construirii corpului omenesc şi a menţinerii acestuia în viaţă. Suma tuturor acestor instrucţiuni este purtată de cca. 3 miliarde de perechi de nucleotide, molecule de bază în construcţia (din structura) de DNA care sunt de cinci tipuri distincte din combinarea cărora în aşa numitele "perechi de bază DNA" pentru ca apoi prin combinarea acestora să se formeze genele din care se presupune că ar exista/forma cca. 30.000 de gene distincte care la rândul lor sunt organizate în 23 de perechi de cromozomi.

Procesul care declanşează iniţierea acţiunilor necesare apariţiei unui nou om este fecundarea unui ovul de către un spermatozoid. Numai celula rezultată în urma acestui preoces de fecundare pe care o voi numi viabilă, capabilă de viaţă, zigotul, poate începe să se înmulţească, se divide, se reproduce ducând în final la apariţia unui nou om. Totul ne spune că doar celula care conţine informaţia genetică completă, cele 23 de perechi de cromozomi, este capabilă de viaţă şi mai ales de a se reproduce. Dintre aceste 23 de perechi de cromozomi 23 provin de la ovul şi 23 de la spermatozoid şi în cadrul procesului de formare a zigotului, fecundarea ovulului, aceste informaţii parţiale se însumează ducând la 23 perechi de cromozomi şi cu asta declanşează tot ce urmează.

După fecundarea cu succes ovulul începe un proces de divizare continuă care are în principal două faze importante care se deosebesc foarte puternic una de cealaltă. În prima perioadă are loc doar o divizare de celule nediferenţiate funcţional, cu alte cuvinte o adevărată reproducere 1:1 a celulei iniţiale, a zigotului. De la un anumit moment dat celulele din componenţa organismului în curs de formare încep să se diferenţieze din punct de vedere funcţional şi începe formarea diverselor organe, adică omul, viitorul om începe a prinde contur aşa cum îl ştim cu toţii. Se ştie că toate celulele corpului uman cu excepţia celor destinate reproducerii conţin, toate, în întregime întreaga sumă de informaţii genetice specifice organismului în devenire, sumă cu care acesta va "trăi" o viaţă întreagă!? Cel mai ciudat va apare faptul că la ora actuală se consideră că doar 3% din totalul de DNA conţine instrucţiunile/informaţiile necesare pentru construcţia de celule în timp ce restul de 97% nu serveşte la nimica!? Iniţial aceste 97% au fost numite"junkDNA" (DNA-deşeu)!? Cercetări mai recente au determinat o reconsiderare şi o redenumire a acestei părţi a DNA, acuma se foloseşte denumirea de "noncoding DNA".

Chiar aşa să fie oare sau iar suntem victimele unei ţinute tipic umane în cadrul căreia suntem tentaţi a declara că cea ce nu cunoaştem nu există!? Am mai făcut aşa ceva de foarte multe ori şi cu foarte multe ocazii legate de cele mai diverse domenii şi în cele mai diverse faze ale evoluţiei şi dezvoltării ştiinţei. La ora actuală lumea ştiinţifică crede a putea declara că visul existenţei unor vremuri în care omul şi toate celelalte organisme, inclusiv bacteriile şi viruşii ar putea coexista în armonie şi pace este în curs de îndeplinire sau deja a avut loc şi se manifestă, măcar parţial. Ce duce la această părere? Constatarea că este foarte probabil că microorganisme ce cândva au existat ca organisme independente în mediul în care ne-am dezvoltat au fost integrate în celule umane împreună cu DNA-ul propriu sub forma de DNA mitocondrial, acel "noncoded DNA". La ora actuală se consideră cca. 1/3 din DNA-ul nostru provine de la anumiţi viruşi. Altfel spus evoluţia noastră, a organismului nostru, se pare că a fost influenţată NU atât prin adaptarea LA viruşi şi bacterii din mediul ambiant cât poate mai ales prin integrarea în propriile noastre celule a unora dintre aceştia, integrare ce a avut loc impreună cu preluarea informaţiei genetice a acestora! DNA-ul mitochondrial! Întrebarea care se naşte chiar în timpul acestei expuneri este acea dacă nu ar fi poate posibil/probabil ca aceasta să fi fost poate rezultatul unui proces asemănător cu cel ce se petrece la fecundarea unui ovul doar că a avut loc între o celulă cu caracteristici feminine de gen ovul, poate chiar un ovul adevărat şi un virus, care măcar parţial a avut caracteristici asemănătoare cu ale unui spermatozoid şi ca urmare a acestui proces ovulul "(pseudo)fecundat" NU a dobândit calităţi de zigot, adică de celulă care se reproduce şi/ci a continuat să existe şi poate chiar să fie (re)produsă ca atare în continuare, ca "ovul completat" care conţine informaţia genetică a ovulului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat ca urmare a faptului că a fost "confundat" cu un spermatozoid, informaţia genetică de gen mitochondrial!? Concomitent ar putea să fi avut loc un proces asemănător între un spermatozoid adevărat şi acelaşi tip de virus cu exact aceiaşi informaţie genetică cu rezultatul că a luat naştere, tot printr-un proces de "(pseudo)fecundare" asemănător cea ce am putea numi un "spermatozoid completat" care şi el ar trebui să conţină informaţia genetică a spermatozoidului iniţial, 23 de cromozomi, completată cu cea a virusului înglobat, mitochondrială. Cu aceasta am avea două celule "completate" capabile de fecundare adevărată şi ca urmare să producă un zigot viabil dar de data aceasta unul care pe lângă informaţia genetică "originală" provenită de la ovulul şi spermatozoidul "iniţial" ar mai conţine şi componenta "mitochondrială"!? Am putea vorbi de ceva de gen "mitochondrizare" ce a putut eventual avea loc în modul descris sau unul asemănător datorită unei încă incomplete şi imperfecte specializări a diverse celule ca cele sexuale de exempu în acest caz? Ar fi oare posibil ca într-o ambianţă infectată de virusul care urmează a fi înglobat în celulele sexuale umane să fi avut loc fazele de început ale unui proces normal de fecundare normal în timpul cărora prin acţiunea virusului prezent în concentraţie mare acesta a determinat un fel de prefecundare a celulelor sexuale cu invadarea acestora urmată de fecundarea propriuzisă? O altă "posibilitate", poate mai probabilă că mult mai simplă prin care virusul a putut ajunge să facă parte împreună cu informaţia sa genetică din componenţa unui zigot ar fi acea că a pătruns în ovul concomitent cu spermatozoidul fecundator, cuplat "discret" de acesta!? Un fel de boală venerică ancestrală? Aparent totul depinde doar de virulenţa virusului invadator care cândva, după terminarea acestei "misiuni", a dispărut ca organism de sine stătător! Interesant este de constatat că actualmente această parte a informaţiei genetice purtate de noi, cea mitochondrială, este considerată a fi cea numită "noncoded DNA" (sau mitochondrial DNA, sau mtDNA). Un alt gând ce mă preocupă în spiritul titlului cărţii ce am folosit ca sursă de informaţii ar fi că şi de data asta se pare că dacă lucrurile au avut loc în modul descris sau "cam aşa" iarăşi a fost asigurată supravieţuirea elementelor "deteriorate" de viruşi, a elementelor bolnave!? Se mai poate pune întrebarea de ce tocmai 23 de perechi de cromozomi şi nu un alt număr, la fel cum cred că nu ar fi de loc lipsit de interes să ştim dacă există şi dacă există cum are loc şi ce rol ar putea avea o eventuală "comunicare" între cromozomi. . . Există oare "o instanţă superioară" care coordonează, controlează, sincronizează şi declanşează într-un anume fel, la anumiţi timpi în funcţie de ce activitatea şi interacţiunea diverşilor cromozomi? Ce, cine, când, cum, de ce, în funcţie de ce "guvernează" instanţa superioară?. . . ?

Revenind la procesul de multiplicare a celulei zigot se pune întrebarea cum se face că de la un anumit moment dat, subit fără o cauză anume sau un declanşator vizibil începe o producere de celule diferenţiate din multe puncte de vedere, începe crearea de organe cu aspecte, structuri şi funcţiuni clar definite şi diferenţiate? Din alte domenii ştiinţifice, cam din toate, se ştie şi se recunoaşte că nimica nu are loc fără a avea la bază o cauză bine definită aşa că se pune în mod firesc întrebarea de ce ar fi acuma, aici, altfel?

Întrebarea care se naşte în mod inevitabil este acea asupra cauzei/mecanismului care face ca dintr-un lanţ de informaţie genetică, mereu acelaşi(momentan considerat şi acceptat a fi aşa) uneori să fie activate anume gene şi altă dată altele (instanţa superioară??). S-ar putea eventual, prin simplificare poate excesivă, face o asemănare cu un pian şi considera că asemănător clapelor unui pian dar cu 30.000 de clape şi asemănător inpărţirii claviaturii unui pian în 23 de "octave" corespunzătoare celor 23 de perechi de cromozomi are loc organizarea şi funcţionarea DNA? Ca umare s-ar putea considera că prin apelarea selectivă a doar unora dintre gene la un moment dat şi într-o anume sucesiune, ca la interpretarea unei melodii la pian, poate să să aibe loc o diferenţiere a celulelor ce se formează, diferenţiere care duce nu numai la apariţia unor organe cu structură celulară specifică şi cu funcţiuni corespunzătoare dar, la nivel de individ, determină şi diferenţe comportamentale şi de apariţie pur optică care fac ca fiecare individ să fie o entitate unică doar cu aceleaşi funcţii de bază identice cu ale altuia dar totuşi cu caractere individuale pregnante!? Mereu altă "melodie" pe acelaşi instrument muzical, pianul, apelând la aceleaşi elemente de bază, aceleaşi gene, doar că în altă succesiune şi combinaţie de, altă partitură. Astfel privită problemea mă întreb cine este pianistul care ar putea fi eventual echivalat cu cea ce am numit "instanţă superioară", câte degete are acesta, care este partitura(notele) ce ne reprezintă şi cine stabileşte când care parte cum va fi interpretată, cine scrie partitura? Ce bănuiesc eu este că la ora actuală se cunosc relativ bine elementele de bază ale "instrumentului muzical" , clapele pianului poate, restul . . .

Cât de frumos trebuie să sune "melodia" corespunzătoare vieţii unui om sănătos şi cât de jalnic trebuie că sună cea a unui om bolnav? Dacă un pianist bun interpretează corect o partitură bună pe un pian în perfectă stare totul este superb. Dacă cumva pianistul devine "neatent" şi scapă sau schimbă ceva în partitură, poate chiar improvizează şi nu neapărat totdeauna bine, deja "melodia" nu mai sună la fel de frumos, dar putem, avea un pianist perfect cu o partitură din start greşită formată poate numai din disonaţe oribile sau scrisă de un compozitor cu calităţi îndoielnice care mai este şi interpretată pe un pian dezacordat total!? Astea din urmă ar corespunde unui om bolnav.

Mă mai întreb dacă cea ce se numeşte "noncoded DNA" chiar aşa este şi chiar este lipsit de funcţii sau doar înzestrat cu funcţii limitate şi este doar un fel de material de "umplutură" sau reprezintă ceva ale cărui calităţi şi funcţii exacte şi complete de fapt ÎNCĂ NU le cunoaştem exact şi este doar o stare momentană intermediară firească determinată de un anume nivel normal de neştiinţă datorat limitelor obiective definite de tehnica ce stă actualmente la dispoziţie pentru investigare, cunoştinţele generale de domeniu, poate o optică şi un punct de vedere nu tocmai potrivit descoperirii adevăratului rol al acestei părţi de DNA? Poate principiile ce stau sau sunt puse la baza cercetării din domeniu nu sunt chiar cele mai potrivite şi se urmează un drum nu chiar ideal în cercetare? Ar fi prima şi unica dată?

Că trebuie reamintit, măcar în treacăt, că câmpuri electromagnetice existau cu mult înainte ca existenţa acestora să fi putut fi dovedită/observată cu instrumente şi metode corespunzătoare, la fel radioactivitatea şi multe alte fenomene sau manifestări ale unor fenomene existente. S-a declarat, de către savanţi încă recunoscuţi şi cu adevărate merite ştiinţifice unanim recunoscute şi azi cum că "mai greu decât aerul nu poate zbura"!?

Unde este Raiul?

Cu puţin timp în urmă am primit un E-Mail cu un ataşament numit "Raiul pe Pământ". M-am întrebat apoi, Raiul!? Spune-mi ce este Raiul şi îţi spun unde îl vei găsi!

Indiferent de răspunsul tău îmi iau libertatea de a spune o părere.

Personal trăiesc cu convingerea că Raiul este în jurul nostru în măsura în care ştim să vedem acest lucru şi în care NU ne lăsăm orbiţi de mărunţişuri neimportante şi supărătoare. De incultură, bigotism, metafizică, misticism, invidie, falsitate, minciună, lăudăroşenie, exagerări în general.

La modul cel mai general sunt tentat a spune că:

De prea multe ori suntem prea orbiţi de mult prea intensa preocupare de a găsi fericirea pentru a mai fi în stare să vedem că de fapt tocmai o trăim. (Povestea cu pădurea şi copacii)

De prea multe ori ne punem doar ţinte mult prea "îndepărtate" şi prea mari pentru a fi realiste şi a putea fi atinse! Trebuie oare să ne punem mereu şi pentru orice "ţinte"?

De prea multe ori, de mult prea multe ori aşteptăm/pretindem/cerem/dorim prea mult. Că NU avem voie să uităm că "bogat NU este cel ce are mult ci cel ce necesită puţin"!? (Asta rog să nu fie considerată a fi o pledoarie pentru resemnare ci pentru modestie şi realism)

De prea multă vreme am uitat să ne bucurăm pentru lucruri mici şi aşteptăm doar "evenimente deosebite", care "merită"!? Fiecare clipă ce îţi stă la dispoziţie, cu tot ce conţine sau aduce aceasta merită a fi trăită cât se poate de intens, altfel este pierdută.

De prea multe ori ne văităm de umbră uitând că ea se datorează LUMINII!

De prea multă vreme nu mai ştim să vedem ce este frumos în jurul nostru, uităm că în tot ce ne înconjoară este ceva frumos.

Parcă aşi fi tentat să spun că Raiul este viaţa ce o trăim aşa cum avem parte de ea dar numai cu condiţia să realizăm asta, să nu dorim mereu altceva şi să nu fim mereu nemulţumiţi sau poate chiar invidioşi.

Poate ar fi mai bine să ne comparăm doar cu noi înşine, NU cu alţii.

Fiecare din noi îşi trăieşte propria lui viaţă şi o face în propriul său Rai numai că de prea multe ori prea mulţi dintre nou NU vor sau NU (mai) sunt în stare să vadă asta.

Ştii tu când începi să constaţi că de fapt trăieşti din totdeauna şi cu adevărat în RAI?
Din clipa în care realizezi că ţi-a pornit "numărătoarea inversă" fără a şti exact cât timp aceasta va dura!?

Tic, tac, tic, tac. . .
Îţi doesc să NU ajungi să auzi ticăitul. Ceasul îl poţi opri TIMPUL ba.
Tic, tac. . .

Ce frumos ticăie, îl (mai) aud! Sunt în Rai!
Tic, tac. . .

P.S. Ciudat este de constatat că după ce "ai gustat din pomul cunoaşterii" vei fi alungat din Rai!

A ajuta, a face bine

Cu ceva timp în urmă am fost, sau doar m-am simţit eu, "provocat" să exprim câteva gânduri în legătură cu noţiunile ce fac titlul acestor rânduri, a face bine, a ajuta. Ce se ascunde în spatele acestor noţiuni? Cum sunt acestea de înţeles? Cum se transpun acestea în practică? Care este valoarea unor asemenea acţiuni?
În legătură cu toate aceste întrebări (în afară de ultima) în legătură cu noţiunile din titlu îmi vine în minte în primă instanţă un singur cuvânt "spontan" urmat poate foarte îndeaproape de "dezinteresat".
Da, în spatele unor acţiuni ca a ajuta şi a face bine trebuie, are voie să se ascundă numai multă spontaneitate şi lipsă de interes personal, NIMICA altceva. Tot ce cineva face atunci când ajută pe cineva sau îi face un bine trebuie să aibe la origine o pornire spontană, un imbold intern cu intensitatea unei necesităţi acute fără nici un gând ascuns. Dacă NU ar fi aşa şi acţiunea ar fi să fie rezultatul unui proces de gândire, pe ce acesta ar fi mai de lungă durată şi mai amplu este foarte probabil ca gradul de spontaneitate sa scadă enorm şi prin aceasta întreaga acţiune să fie în tot mai mare măsură pătrunsă de calcul, calcul de rentabilitate fapt ce ar duce instantaneu la dispariţia caracterului de ajutor al acţiunii, aceasta ar deveni o acţiune pur comercială axată pe interes.
Personal trăiesc cu convingerea că dacă ajut pe cineva sau îi fac un bine trebuie ca persoana respectivă, cea vizată de acţiunea mea, ori să vrea acest lucru ori măcar să fie de acord cu el deoarece de nu ar fi să fie aşa s-ar putea ca totul să degenereze pâna la ceva de gen "viol"!?
Dacă ajut să o fac de aşa manieră încât cel vizat şi mai ales cei din jurul acestuia să nici nu bage de seama ce are loc, să o fac extrem de discret şi aşa cum am spus dintr-o pornire absolut spontană şi spre satisfacţia mea strict personală şi foare anonimă şi în nici într-un caz NU am voie să mă aştept la ceva de gen recunoştiinţă mai ales publică, nici în cele mai restrânse cercuri. De aşi face-o m-aş simţi eu penibil, josnic şi parşiv, murdar. Un asemenea comportament ar arăta doar existenţa unei puternice dorinţe de afirmare personală pe spinarea altora, pe cât posibil a unora cel puţin momentan mai slabi. La fel consider a fi extrem de urâte tendinţe chiar mascate de a spune eu fac bine, ajut, dar nu mi se arată nici pic de recunoştiinţă!? Cât de mic trebuie să fie cineva pentru a afişa chiar şi indirect o asemenea atitudine?
Există, din păcate mult prea mulţi care se mint pe ei înşişi făcând toate acestea la un mod, zic ei, extrem de discret, mascat şi indirect şi prin chiar străduinţele lor exagerate şi stângace în acest sens fac ca acţiunile lor să devină şi mai penibile, cu adevărat penibile. Îmi este doar milă de aceştia!
Dacă cumva cineva se recunoaşte în această din urmă descriere îl rog să nu reacţioneze în nici un fel că de ar face-o s-ar da numai de gol!

Schimbare polaritate Pământ

Tot mai multe şi mai variate devin vocile care susţin că devine tot mai iminentă o modificare a polarităţii Pământului, polul nord devine sud şi invers. Există dovezi că aşa ceva a mai avut loc în trecutul relativ îndepărtat. Acestui fenomen i se asociază, ipotetic, o puternică slăbire a câmpului magnetic până la o completă dispariţie a acestuia. Se naşte instantaneu întrebarea care ar putea fi urmările unui asemenea fenomen. Armaghedon? Au fost elaborate diverse scenarii dar pe baza unor urme arheologice găsite şi cercetate nu s-a putu stabili o corelaţie exactă între schimbarea polarităţii Pământului şi alte fenomene din lumea vie. Există doar o serie de ipoteze şi presupuneri. Este cunoscut că polii magnetici se află în continuă mişcare. De aici se naşte întrebarea dacă nu cumva ar fi posibil ca schimbarea amintită să poată avea loc "din mers" adică fără ca "lumea vie" să realizeze mare lucru din acest fenomen datorită unei eventuale minore modificări de intensitate dar unor majore modificări "doar" a amplitudinii mişcării polilor, a poziţiei polilor, un proces ce are de fapt deja loc doar că nu la o dimensiune necesară schimbării rapide polarităţii planetei. Ori cum un asemenea fenomen NU poate fi unul rapid la scara umana ci poate doar la scara geologica. Unele slăbiri ale intensităţii câmpului magnetic terestru pot fi şi sunt chiar explicate ca fiind urmarea unor activităţi solare deosebite în timp ce scăderea la "zero" ar însemna modificări extreme la nivel de planetă, a vieţii interioare a acesteia. Ar însemna că are loc ceva de genul unei schimbări a unui sens de rotaţie a miezului planetar (constituit din fier) ori asta ar putea duce până la schimbarea sensului de rotaţie al intregei planete în jurul axei proprii!? Mă îndoiesc că aşa ceva se va întâmpla fiind vorba de o masă inerţială enormă. Că polii magnetici ai Pământului s-au schimbat cânva este dovedit dar se pune întrebarea dacă există chiar şi cele mai mici indicii că legat de aceasta sau independent de aceasta ar fi avut loc cândva şi o schimbare a sensului de rotaţie mecanică a planetei!? Pun această întrebare cu toate că sunt convins că este o imposibilitate in mecanica cosmică.

De actualitate

Altă treabă actuală, HAITI azi!? Groaznic.

Am avut de multe ori ocazia de a vedea cum din helicoptere US se aruncau diverse pachete!?

Aceasta se numeşte în jargon US-American ajutor? TOTAL greşit deoarece la acele pachete aruncate de-a valma puteau ajunge numai indivizi încă zdraveni adică din aceia care aveau cea mai mică nevoie de ajutor iar cei care cu adevărat ar fi avut nevoie de ajutor NU au avut nici o şansă fiind prea slabi. Iar s-a stimulat şi sprijinit(intenţionat?) „politica pumnului (a celui mai puternic)”, într-un fel „the american way” cu urmarea că nu peste mult timp va apărea o reţea de afacerişti şi speculanţi organizaţi în bande diverse care vor trebui combătuţi!? Ce fain au spus deja unii,va trebui făcut ordine.
De către cine? Păi clar, de către forţe US!? Şi uite aşa ne creăm o justificare a unei intervenţii!?
Săracii haitieni, se bat pentru o sticlă de apă în timp ce sigur deja mulţi US-americani îşi freacă mâinile jucând „Monopoly” cu harta HAITI!?
Nu duc asemenea acţiuni doar la întărâtare în cadrul populaţiei locale, la o înrăutăţire a situaţiei?

Şi uite că aşa ne creăm într-un mod foarte josnic şi parşiv (is this the american way too?)„front de lucru”, ne justificăm de pe acuma o staţionare de durată!?

Cred că destul de multora le cam bate la ochi! SPER!

În ochii mei toate ajutoarele, indiferent de la cine vin acestea se desfăşoara şi NU numai în Haiti, total greşit.

Ajutor este o acţiune desfăşurată de cineva în favoarea altcuiva în cadrul unor acţiuni coordonate şi acceptate de părţi ca atare în scopuri caritative şi de sprijinire a unor acţiuni umanitare.

Dar atenţie ajutor ≠ ajutor!

Pentru ca un ajutor să fie cu adevărat eficient şi să îşi îndeplinească cu adevărat rolul, acesta, ajutorul, înainte de toate trebuie să fie solicitat. Acuma cel ce vrea să acorde ajutor trebuie să fie acceptat ca atare de către cel ajutat şi să procedeze de aşa manieră încât toate acţiunile lui să fie înţelese, acceptate şi transpuse imediat în practică de către cel ajutat. Vreau să săpun ca a ajuta NU este
acţiunea unilaterală doar a unuia (arunc pachete din helicopter) ci o interacţiune voluntară dar conştientă între părţi. Cel care ajută NU are voie să lezeze la nici un moment al acţiunii mândria celui ajutat sau să lase impresia de „superioritate”. Un ajutor adevărat trebuie să ducă la independenţă NU la dependenţă şi să o facă într-un mod specific celui ajutat. Cel ce ajută trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale celui ajutat şi NU a cea ce crede el, din punctul lui de vedere că ar putea fi o nevoie a celui ajutat.
Pentru a fi eficient în ce face cel ce ajută trebuie să cunoască extrem de bine specificul celui ajutat şi să fie în stare să se adapteze repede şi continuu acestuia, să îl înţeleagă. Ajutorul trebuie să apară ca ceva firesc NU celui ce ajută ci celui ajutat. Cel ce ajută NU are voie să creeze la cel ajutat senzaţia de datorie, să pretindă recunoştiinţă. Asta vine. Dacă vrei să ajuţi ajută, dacă vrei recunoştiinţă las-o baltă!

În cazul specific „Haiti” un ajutor internaţional cu adevărat bun ar fi acela care ar reuşi ca utilizând situaţia actuală, catastrofală, să o ia de bază şi să o transforme într-un start într-o perioadă de reconstrucţie fundamentală, oricum necesară, care să ducă acolo încât haitienii să trebuiască să se păzească de imigranţi din USA!?

Şi Doamne fereşte să fie învăţaţi să construiască „case americane” că sunt prea săraci pentru a îşi putea permite casă nouă după fiecare uragan, este de preferat una durabilă în care se face periodic curăţenie şi este destul de stabilă să nu o ducă vântul şi nici un nou cutremur să nu o dărâme şi care să ţină generaţii!

Ştiu că sună a utopie exagerată dar de ce merge sau aproape că merge la Dom Rep? Cere timp, răbdare perseverenţă din partea tuturor şi efort enorm.

Un ajutor eficient NU este acela după care cel ce a ajutat are profitul maxim în cel mai scurt timp! Asta s-ar numi jaf, exploatare! Cel ce ajută nu are a se aştepta la profit altul decât moral!

Modificări de climă

Trebuie să recunosc că sunt sub influenţa impresiilor legate de cea ce se numeşte "COP15", chiar dacă poate ar fi mai corect să se numească "FLOP15". Mă preocupă în mod deosebit, chiar dacă numai la nivel de laic neinstruit, corelaţia dintre modificările de climă remarcate de o vreme încoace şi unii posibili factori ce o influenţează.
O primă întrebare ar fi acea că dacă de nişte decenii încoace s-a remarcat o modificare continuă a climei, nu contează din ce motiv, aceasta este neapărat un fenomen nou caracteristic epocii luate ca referinţă sau o stare naturală care dăinuieşte de mult mai mult timp chiar dacă nu am remarcat-o noi şi nu ne-a preocupat în măsura în care o face azi?
Foruri competente, zic ei, ne informează că activitatea economico socială umană ai cărei beneficiari suntem noi zilnic este principalul factor care influenţează masiv clima şi astfel duce la modificarea ei. Ni se mai arată de câte ori este posibil ce urmări catastrofale sunt de aşteptat şi că "putem face ceva", ba mai mult, că suntem "datori" a face ceva!? Da NOI putem face ceva, cea ce trebuie pentru "salvarea" climei!? Vrând să mă informez mai exact şi mai în detaliu am dat peste diverse surse de informaţii şi am cam fost surprins de ce am găsit. Aşa de exemplu un articol extrem de interesant referitor la cele mai mari 5 erupţii vulcanice cunoscute şi urmările acestora asupra climei pe planetă. Că acestea reprezintă doar o infinit de mică parte a fenomenelor NATURALE inevitabile şi de ne influenţat ce au avut loc şi încă mai au loc pe Pământ este doar o "nesemnificativă" observaţie marginală. Cel ce este câta curios şi are puţin timp şi răbdare va găsi şi multe altele asemănătoare.
Citind asemenea materiale se naşte spontan întrebarea dacă nu cumva suntem vânduţi de proşti!? Dacă continui investigaţiile şi cauţi, că de găsit vei găsi sigur, relatări referitoare la evoluţia climei pe Pământ întrebarea pusă înainte capătă cu totul alte rezonanţe mai ales că pe ce găseşti mai multe informaţii constaţi că întrebarea devine convingere şi se transformă în furie!?
Suntem chemaţi la "lupta împotriva modificării climei"!? Cu cine ar trebui să luptăm? Poate doar cu cei care ne fac cu neobrăzare proşti în faţă.
Când a început încălzirea climei şi creşterea nivelului mărilor şi oceanelor şi care au fost factorii ce au determinat acest lucru? Ce activităţi umane le-au declanşat? Nu pot decât să reamintesc faptul că cândva Marea Britanie NU a fost o insulă ci o peninsulă a continentului, coasta Mării nodrului fiind ceva mai la nord, "doar" cu cca. 600 km, iar nivelul mărilor cu 120 m sub cel actual!? Curios? Atunci mergi la "The Strait of Dover" şi vei vedea că nu este foarte mult de atunci!? Rămâne doar întrebarea . . .

Pentru a nu exagera cu "expunerea" vreau doar sa mai reamintesc că cel care ştie citi are un mare avantaj, dar acest avantaj devine vizibil NUMAI dacă ne şi folosim de aceastpă aptitudine!?

Ce se discută şi de către cine la conferinţe de gen "COP15"? NU sunt aceste conferinţe doar nişte adunături de necalificaţi semidocţi cu pretenţii nejustificate ce reprezintă la un mod destul de vulgar doar interesele unor cercuri ce îi manipulează în voie, pe ei dar şi pe noi?

Mereu reapare şi se propagă cu tot mai multă insistenţă idea luptei impotriva încălzirii climei chiar cu riscul de a deveni ceva mai ridicol decât "Don Quijote" şi lupta sa cu morile de vânt, dar nu am auzit pe nimeni vorbind chiar şi măcar în şoaptă de necesitatea şi/sau de posibilitatea de a lua măsuri realiste şi reale de minimalizare a efectelor inevitabilei schimbări de climă, care are loc deja nestingherit şi de multe milenii, asupra calităţii vieţi omului. Vrem mereu să salvăm câte o specie sau alta în timp ce neglijăm specia umană!? De ce nu luăm măsuri de limitare a activităţilor tectonice, a activităţilor vulcanice şi a altora care au dus cu adevărat la declanşarea fenomenului în mijlocul căruia trăim de când existăm ca specie şi care este în plină desfăşurare? De ce vrem să luptăm în bătălii pierdute în loc să căutăm soluţii realizabile dacă tot suntem convinşi de cunoştinţele, forţele şi mijloacele de care dispunem?

Omul de azi, marionetă sau . . . marionetă, a modei

Unul din subiectele preferate ale ultimei perioade, subiect exploatat cu multă pricepere de medii în favoarea facilitării introducerii de noi "dări" este "influenţa nefasta" a activităţilor industrial productive ale omului!? Înainte de a continua trebuie sa fac mentiunea expresă că trăiesc cu convingerea că este doar un adevăr parţial în tot ce se spune numai că mai am şi rezerve. Adevărat este că prea ne-am obişnuit să trăim într-o societate "de consum" şi vorbesc de un consum iraţional dirijat la cel mai necalificat dar eficient mod de cea mai antiecologică şi neeconomică invenţie a omului, MODA!? DA, MODA! Moda este acea care ne prescrie şi o face în toate domeniile că este chestie de bun gust şi se cuvine să schimbam totul atunci când un oligofren scălâmb numit "mogul al modei" are o zi bună sau o zi proastă, nu contează, dar când are el are chef statuează un "trend nou"!? Un exemplu de paradă aşi spune eu şi pe care lumea se pare că iar l-a înghiţit ca atare a fost o ediţie cu totul deosebita de "blugi" a unei mai firme producătoare de. Personal ŞTIU că unul din principalele defecte ce pot apare la coaserea de pantaloni lungi este ca tureacul să aibe tendinţa de a se suci ca un tirbuşon. Pantalonul cusut astfel e bun de aruncat doar dacă nu cumva ai un "oligofren". . . Aşa se face că numita firmă a scos pe piaţă şi a valorificat la preţ mai mare o întreagă asemenea şarjă ratată doar pentru că un "mogul de modă" a spus ca este o variantă "deigner" numită "twisted"!? NU este acesta oare un perfect exemplu al halului în care ne lăsăm manipulaţi? Se aruncă/schimbă obiecte/bunuri care sunt departe de a-şi fi pierdut funcţionalitatea, doar pentru că "moda" aşa o vrea!? Consecinţa? Risipă generală exagerată şi care NU este necesară!? Un alt element care vine în întâmpinarea modei este creşterea malignă a productivităţii care a atins un asemenea hal încât se produce doar pentru a fi maşinile încărcate!? Pentru "valorificarea" producţiei rezultate moda este un aliat perfect, cum mai bun nu se poate!? Rezultatul? RISIPĂ!
Dacă am sta să analizăm calităţile celei mai mari părţi ale produselor aruncate în ziua de azi pe piaţă am putea foarte lesne constata mai multe particularităţi specifice perioadei actuale. Principala funcţiune a unui produs, indiferent care ar fi acela este acea de a fi vândut. Un produs, despre orice ar fi vorba, şi-a îndeplinit funcţia în clipa în care a fost vândut. Ce se întâmplă "după" NU mai interesează pe nimeni. Durata de viaţă a unui produs, iar indiferent despre ce produs ar fi vorba, este de aşa manieră încât după cel mult trecerea unei scurte perioade de culanţă după expirarea termenului de garantie, produsul se strică în aşa hal încât nu mai poate fi folosit. Marea majoritate a produselor destinate merei mase, "marelui vulg" sunt concepute pentru a NU (putea) fi reparate ci doar înlocuite, câte carcase mai sunt azi îmbinate cu şuruburi şi câte doar prin elemente ce prin formă şi poziţie ţin părţile la o laltă? Câte magazine de piese de schimb pentru articole electrocasnice cunoaşteţi? Nu a fost totul profilat de aşa manieră încât să NU mai fie rentabil să se repare? Nu am fost oare manipulaţi în aşa hal încât considerăm a fi nedemn să pingelim pantofi, să cârpeşti ciorapi, să repari un mixer, să porţi o haină mai mult de un sezon, să repari un telvizor? Nu ni se sugerează mereu ca trebuie să "ţinem pasul"? Cu ce? Cu nimica altceva decât dorinţa de îmbogăţire a unora pe spinarea marelui vulg, a prostimii, a mea, a celor ce urmează "sfaturile calificate" şi binevoitoare ce de fapt acceptă să fie prostit de iluzia de a trăi la un nivel apropiat de "elită"!? Este o manipulare atît de parşivă dar totuşi şi reuşită în acelaşi timp încât ne lăsăm prostiţi cum vor ei, cei care o fac.
Mă întreb dacă adevărata bunăstare constă din schimbarea foarte deasă, exagerat de deasă, iraţională şi ne necesară a bunurilor ce folosesc. Este oare "the american house" modelul viselor noastre? Case care sunt periclitate de ciocănitoare şi termite, iau foc când pică o ţigară aprinsă pe podea, când suflă vântul lasă în urmă o grămadă de leteţuri rupte si uşoare urme de tapet, clei şi vopsea în jurul resturilor maşinii de spălat, aceasta fiind obiectul cel mai masiv din casă datorită greutăţilor de beton ce le conţine şi a carcasei de tablă în care toate sunt montate?
De acea susţin că cel mai nociv poate în zilele noastre este factorul MODA care ne-a dus acolo ca NU mai ştim să întreţinem nimica, ştim doar să aruncăm şi astfel de fapt, respecând conceptul actual statuat a fi unicul valabil de fapt cheltuim sume imense pe lucruri inutile în loc să le băgăm în lucruri cu adevărat utile şi care ar asigura o bunăstare cu totul alta, adevărata mai ales că şi de durată!?
NU este oare timpul să ne schimbăm optica generală?
NU trebuie să facem economii, NU, ajunge să eliminăm risipa!