Şi acuma una politica

Nu fără câta surprindere am constatat că ministrul forţelor armate ale Germaniei, al apărării cum i se spune pe aici, a făcut recent o afirmaţie cam uimitoare şi anume că "pacificarea" Afganistanului ar trebui făcută cu apelarea la, cooptarea şi colaborarea Talibanului!? Mă întreb doar cât timp va mai fi numitul ministru pe post? Nu de alta dar consider această afirmaţie a lui ca fiind pe departe prima justă, adevărată şi cu adevărat revoluţionară din ultimii ani, de când cu "conflictul", chiar dacă nu chiar "ortodoxă" din punct de vedere politic "vest contemporan". De ce zic asta? Zic asta deoarece toate aparenţele şi datele ce avem la ora actuală la dispoziţie spun că în Afganistan Talibanul, că ne convine sau nu, este o fracţiune politico-militar-religioasă ce NU poate fi neglijată şi nici NU este voie să fie neglijată. Concomitent cu afirmaţia tocmai amintită numitul ministru a mai remarcat /constatat că este total imposibil ca într-o ţară ca Afganistanul să se "implanteze" o democraţie de tip "vestic", doar aşa pur şi simplu.
Cele două afirmaţii, ambele uimitoare, chiar dacă făcute nu cu voce foarte tare şi nu repetate sunt totuşi un prim pas în direcţia bună deoarece cum bine se spune că "fiecare pasăre pe limba ei piere" aşa şi cu Afganistanul. Pentru a pacifica o asemenea ţară, orice ţară de fapt, trebuie ţinut cont la fiecare pas ce se face de specificul local şi NU este voie în nici un caz să se insiste la o "implantare 1:1" a unui sistem "de import" chiar dacă acesta alt undeva funcţionează, condiţiile sunt cu totul altele!
NU este voie să se uite că mentalitatea unui popor întreg, mentalitate care este consecinţa unei anume evoluţii care a durat poate secole în care acolo unde ea există aceasta s-a dovedit, localnicilor, a fi corectă chiar dacă poate ar mai exista, din punctul de vedere mai ales al altora, o alternativă necunoscută acestora (localnicilor), NU poate fi schimbată de azi pe mâine doar pentru că "o putere" din vestul "civilizat" (?) o doreşte!
În toate cazurile la fel ca poate mai ales în Afganistan este nevoie de mult bun simţ, multă şi profundă cunoaştere, recunoaştere şi mai ales de respectare a tuturor tradiţiilor locale, a istoriei ţării, de extrem de multă diplomaţie, simţ şi fineţe în tot ce se întreprinde, de multă transparenţă în toate acţiunile pentru toate părţile participante şi interesate. Tot ce se face trebuie să fie cât se poate de în concordanţă cu tradiţiile locale, cu cultura proprie specifică, trebuie sa fie structurat de aşa maineră încât să excludă eventualitatea existenţei unor "cotloane ascunse", formulările trebuie să fie cât se poate de simple, de clare şi univoce şi mai ales pe înţelesul celor vizaţi şi NU are voie doar sau mai ales să arate "superioritatea" celui care vine cu "ajutorul", poate necerut!? Şi poate înainte de toate mai este nevoie şi de foarte multă răbdare!
Cred că, pentru a scurta întreaga poliloghie ar fi destul dacă aşi spune că ar fi indicat ca în general să se respecte principiul care spune:

"să nu ceri nimănui să îţi facă un serviciu, să facă ce vrei tu, cum vrei tu, lămureşte-l că făcând acel ceva, ce tu de fapt vrei, îşi face lui însuşi un mare serviciu"!?

Şi să NU uităm nici când că:

- Violenţa duce doar la violenţă, cine seamănă vânt culege furtună!
- Dacă vrem să fim înţeleşi e, ar fi, bine să înţelegem şi noi.
- Dacă vrem să fim ascultaţi să ascultăm!
- Nu poate fi un bun vorbitor cel ce nu a învăţat să asculte.
- Nu face altuia ce ţie nu îţi place
- Nu cere altuia să facă ce nici tu nu ai face.

Ar fi poate bine dacă "capetele" responsabile pentru anume acţiuni din "vest" ar mai citi puţină istorie ca să vadă că de când există omenirea nici o acţiune de "ajutorare", "pacificare", "democratizare" sau "civilizare" forţată prin "implantarea" unei "civilizaţii avansate" cu ajutor militar NU a avut succes.